Vinerea neagră, de mai multe ori!

Este Vinerea Mare. Este vinerea neagră. Vinerea durerilor lui Isus Hristos, vinerea patimilor. Noi, românii, despre care, adesea, se spune că pătimim  destul, avem, oare, un destin despre care va vorbi, cândva, istoria?  Poate… ceea ce este sigur, acum, este prezentul nostru crunt. Avem mai multe vineri negre pe an decât multe alte popoare. Avem zilele postului negru mai mult decât toate popoarele din Europa. Este foarte probabil să putem concura cu cele din Africa, cum ar fi Somalia… Ritmul îmbolnăvirilor  şi al  deteriorării stării de sănătate a populaţiei concurează, de departe, cu cele mai nenorocite  popoare aflate pe lista, culmea, tot neagră, a calităţii vieţii, în lume. România are, la ora vinerii negre, cea mai „neagră” imagine din istoria ei. România se depăşeşte pe sine, la propriu, privind valoarea negativă a imaginii sale, de la fanarioţi până acum. Este un dezastru total tot ceea ce se petrece acum. Priveam, la RAI UNO, unul dintre canalele de televiziune italiene cel mai mult aplecate spre capitolul religios, în duminica Floriilor,  curtea interioară a Bisericii San Pietro din Roma, Vatican, locul unde, în fiecare an, peste 250.000 de oameni asistă, cu pace şi linişte, la slujbele celor mai mari sărbători ale anului. Priveam cu încântare feţele celor care se rugau, seninătatea frumoasă a celor ce participau la marea rugăciune colectivă. Seninătatea lor era sursa luminii din incinta sfântă. Privirile românilor sunt  disperate, ele au, mereu, panica unui mesaj care nu se  mai propagă. Este o formă de comunicare negativă sau de noncomunicare, pe care românii o diseminează inconştient. Am ascultat opiniile unui sociolog, specializat în sociologia religiilor, o ştiinţă rară, mai ales la noi. În pofida demonstraţiilor de  ataşament religios, comportamentul  românilor, chiar şi de sărbători, este mai mult o altă panică. Vinerea neagră poate fi terenul  unei agresivităţi  în trafic, din partea unui şofer, cu o maşină garnisită  de icoane şi  cruciuliţe, dar care înjură şi promovează gesturi obscene, numai pentru că a fost „iritat” de vreun copil sau bătrân, pe trecerea de pietoni.  Un altul, poate chiar o persoană cu pretenţii  de a fi un cunoscător al celor sfinte, aruncă mizeria interioară peste veşmântul unui suflet curat, ucigându-l puţin. Credinţa este sursa echilibrului uman, fără ea, totul este degeaba. Politicienii noştri,  mai ales cei de la putere, premianţii magiei negre, oficial şi neoficial, fac cele mai  rele lucruri, chiar acum, în prag de Paşti. Arestări demonstrative, ca pe vremea lui Stalin, furturi  disimulate în „parteneriate pe proiecte europene”, furturi „ cu  softul”, furturi, pur şi simplu! Dezastrul vine din necredinţă, din marea ticăloşie în care această putere face şi desface destine, lucruri, situaţii. Vinerea neagră ar trebui să–i mai aducă spre pioşenie. Deşi, sincer, nu cred că mai au vreo şansă…

 
 

Trimite prin email

Citiri: 1429

Comentarii (0)

Scrie un comentariu

Nume

Email

Website

Titlu

Comentariu

mai mic | mai mare

Subscribe via email (registered users only)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si conditiile de folosire

Scrie codul antispam

Adauga comentariu