Despre Timişoara, despre Fâşia Gaza

Dacă primăvara aceasta avea să ne descopere o Timişoara  acoperită de praf, un oraş  apăsător şi obositor, acum,  după mai multe controale ale unor organizaţii de mediu, apoi, după ce Europa „ne-a certat”, administraţia  a început să… spele.  Cu toate acestea, un focar de „infecţie” al oraşului este strada Brâncoveanu, un vechi şantier, o Fâşia Gaza în mijlocul Europei, o nenorocire, rezultată dintr-un amestec de civilizaţie incipientă şi un  şantier  imens. 

Oraşul a devenit un duşman involuntar al timişoreanului, a devenit sursa  îmbolnăvirilor  noastre, o  mare de praf peste sufletele noastre. Nimeni nu ştie când şi unde se vor depozita şi muta mormanele de resturi din construcţii, depozitele ce par a fi  incomensurabile, de noroi şi mizerii, de pe Brâncoveanu. Dacă Băsescu ne trimite pe noi, pe români, afară din România,  pentru „argumentul” că dacă nu ne place, asta e… atunci, în curând, ne putem aştepta ca cei din administraţie să ne trimită „afară din Timişoara”, dacă nu ne (mai) place praful… local! Ce este dramatic? Ignoranţa, nesimţirea  celor care ar trebui să spele urbea noastră, comună, a  celor care trăim aici, sfidarea celor care au în mână cheile oraşului, fără ca noi să mai avem ceva de spus!?  Oamenii aceştia, cei care se învaţă prea mult cu puterea, cei care  cred că funcţiile li se cuvin pe viaţă au o mare apatie  şi un mare dezinteres faţă de om. Omul, cea mai valoroasă investiţie a unui sistem, a civilizaţiei, a existenţei lumii. Prea marele interes pentru  componenta materială a lumii, ignorarea  omului, lăsarea în marea neglijenţă a naturii, a atmosferei, se întoarce împotriva comunităţilor. Murim încet sub mormanele de mizerie din oraş. Timişoara parcă nu mai este Timişoara. Timişoara moare sub legenda proprie şi, mai ales, sub propria faimă. În oraş, din maşină, din tramvai, simţi, dramatic, praful situat pe cerul gurii. Parcă am fi în Bărăganul interbelic sau în Sahara cea căutată pentru alte valori decât praful imens. Unde ne aflăm? Ah, în Timişoara, viitoarea Capitală Culturală Europeană? Sau în Timişoara, oraşul rozelor? Sau în Timişoara, Mica Vienă? Nu! Ne aflăm în oraşul în care cea mai faimoasă stradă se numeşte Fâşia Gaza. Un monstru de  antiarhitectură şi un morman de  praf! Noi, timişorenii, vom taxa asta. Foarte curând!

Trimite prin email

Citiri: 1562

Comentarii (3)

...

Orasul rozelor poate redeveni, doar daca in fruntea Timisoarei, va fi o femeie primar.Problema este ca nu avem o astfel de femeie!Acele bazare pot fi mutate la marginea Timisoarei,daca primaria, ar construi spatii cu aceasta destinatie.

Tiger , 29 April 2011 | url

• 
• +1
• 
• 

un primar plafonat si o mafie in primarie

Nu se poate la infinit sa avem un primar care ne-a umplut centrul orasului de tigani si Timisoara din orsul florilor a ajuns orsul mizeriei daca si la alegerile viitoare votam asa ne meritam soarta.

maria , 29 April 2011

• 
• +0
• 
• 

...

Doamna Director general. Oare von ajunge si noi sa gandim cu capetele noastre si sa nu maim asteptam sa ne spune Europa ce trebuie sa face ? Am ajuns sa ne spuna Europa ca trebuie sa face curatenie in oras ? Eu cred ca Europa trebuia sa de primeasca doar atunci cand eram asa cum trebuie.
Primarul, impreuna cu o armata de functionari, sunt platiti sa aibe grija de tot ceea ce inseamna comunitatea administrativ - teritoriala, curatenia orasului si frumusetea lui. Primarul mai are si fortele pentru ordinea si disciplina. Primarul mai are si consilieri.
Repet,o administratie locala formata din oameni lenesi, indoenti care se complac in gunoaie Rusine functionarilor administratiei. Scrie intr-un ziar ca primaria Vaslui a luat masura de a sanctiona politistii locali pentru pagubele produse pe domeniul public avut in paza.

iordanescu , 01 May 2011

• 
• +0
• 
• 

Scrie un comentariu

Nume

Email

Website

Titlu

Comentariu

mai mic | mai mare

Subscribe via email (registered users only)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si conditiile de folosire

Scrie codul antispam

Adauga comentariu