Medaliile Regelui Mihai…

Miercuri, 09 Noiembrie 2011 19:36

Scris de Lia Lucia Epure

lia(71).jpg De Ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, de ziua numelui său, Regele Mihai, reprezentat de Principesa Margareta şi Principele Radu, i-a invitat la Palatul Elisabeta din Bucureşti pe cei medaliaţi cu Medalia de Fidelitate a Regelui Mihai, una dintre cele mai prestigioase distincţii regale. Medalia, ca titlu onorific, ca şi formă de recunoaştere a ataşamentului faţă de rege, faţă de valorile monarhiei din România, este oferită începând cu 2008. La evenimentul din Sala Regilor au fost prezente în jur de 100 de persoane, frumuseţea lui contând în suma sentimentelor pe care o seară ca aceea ţi-o pot stimula. Liniştea interioară, cuvintele abia rostite, respectul, muzica superbă, lumina discretă, discursul scurt al principelui, lipsa exceselor, atingerea fină, graţioasă a mâinilor care rosteau salutul binecuvenit, comunicarea privirilor, toate au fost designul unei seri regale. De ce nu ar avea parte România de astfel de momente? De ce nu ar avea parte România de eleganţă, în general? De ce, oare, o medalie oferită de Regele Mihai poate fi infinit mai mult decât o bijuterie, cumpărată cu prea mulţi bani, de oriunde? De ce, oare, păşitul lent pe lemnul natural al podelelor poate fi generatorul unei muzici interioare la un eveniment regal, infinit mai important decât muzica oricărui ambient, la orice întâlnire oarecare? De ce? De ce nu se scrie istoria adevărată a românilor pentru copiii din România? De ce nu se spune răspicat cine suntem? Dar cine am putea fi? Nu am simţit vreodată, la orice întâlnire, ceea ce pot simţi într-o seară reală, nu virtuală, în casa regelui, în sala regilor! Ştiu că aceste rânduri îmi vor fi criticate şi combătute, repede, imediat ce ele vor fi pe site-ul ziarului, dar mă bucur. Mă bucur pentru cititorii noştri care, astfel, află mereu despre diversitatea de opinii, despre libertatea de exprimare, despre coloratura acestei lumi. Libertatea de a vedea sau de a fi orb în faţa agresiunii unei lumi care nu mai are repere aparţine fiecăruia. Eu mi-am luat libertatea de a respecta valorile sistemului şi personalităţile care ne-ar face din nou respectaţi: Regele Mihai, primul dintre acestea! Regele Mihai a instituit şi alte forme de recunoaştere pentru cei devotaţi Casei Regale de România, Crucea Regelui Mihai fiind una dintre ele. Sărbătorile regale sunt unice! Uneori, cuvintele prisosesc pentru o seară de toamnă ca aceasta…

Trimite prin email

Citiri: 953

Comentarii (3)

Va multumesc!

Multumesc ptr acest articol! Desi sunt prea tanar,ma consider pro-monarh infocat,chiar daca meseria mea e de electronist... Sunt autodidact. De ziua Regelui Mihai,la Discursul Sau,spre rusinea mea,am plans. M-a impresionat,aproape am fost sufocat de emotii....,dulci emotii! M-a scarbit insa lipsa bunului simt a lui Basescu,E.Boc si alti pdl-isti. Nu le e rusine nici acum?
Ma bucur ca sunteti legata sufleteste de ceea ce inseamna monarhie si,daca stiam,nu as fi fost impertinent cu Dvs,atunci cand vi-am scris despre acei oameni care v-au cautat.... Imi cer scuze. Stiu ca i-ati sunat pana la urma....
Va rog,primiti scuzele mele!

gaby , 10 November 2011 | url

-1

...

Frumoase întrebări "de ce nu, de ce nu, .......de ce nu se scrie istoria adevărată a românilor"
Pentru că privim adevărul istoric prin partizanat politic.
Pentru că de ziua onomastică şi la înmânarea medaliilor era imperios necesară felicitarea şi acordarea acestora durect, nu prin delegare. Este o problemă de protocol în primul rând, dar şi de altceva.
Apoi, pentru că uităm să scriem despe "minunea unei seri regale" ci scriem "designul unei seri regale". Cuvântul acesta se potriveşte la o prezentare de modă sau altceva, dar nu la o asemenea festivitate.

Iordănescu , 10 November 2011

Suta la suta adevár

Aveti dreptate in tot ce a-ti scris,noi románii nu avem aceste lucruri pentru ca nu vrem.Vrem o republica amaráta cu presedinti betivi si corupti,in loc sá avem o Monarhie cu un Rege minunat si onest,iubitor de patrie,cinstit si drept,,,,,totul depinde de noi......

tania hodoná , 10 November 2011