Acasă Cultura Egiptul misterios, de la Muzeul Banatului Timișoara

Egiptul misterios, de la Muzeul Banatului Timișoara

DISTRIBUIȚI

Întrebarea ”Cine deține Egiptul?” răsună din vremuri străvechi (cel puțin de pe vremea lui Alexandru cel Mare) și, în sfârșit – în ciuda diferitelor dificultăți de natură post – colonială, politică sau naționalistă – a primit răspuns, oferindu-le savanților din întreaga lume ”dreptul de-a descrie Egiptul” (Curran 2007: 1).

Muzeul Național al Banatului Timișoara explică: 30 aprilie 1879 – preotul Emil Folly de Follimonov donează muzeului o mască din lemn de sicomor și o statuetă ușabti cumpărate în timpul unei călătorii în Egipt, marcând astfel începutul exoticei colecții de antichități egiptene

Colecționarea antichităților egiptene a fost practicată de muzeele europene începând cu sec. al XIX – lea nu doar ca urmare a interesului pentru Egiptul antic, considerat leagăn al culturii omenirii, ci mai ales în scopul educării publicului larg. În august 1906, colecția de antichități egiptene se mărește semnificativ prin donația arhitectului Max Herz Bey, directorul Muzeului Arab din Cairo, legat sentimental de Timișoara, unde își petrecuse adolescența. Urmează zeci de donații expediate muzeului, dintre ele făcând parte și obiectul descris astăzi.

Scarabeu -sigiliu
Scarabeul, inițial o amuletă religioasă, a fost adoptat pentru a fi utilizat ca sigiliu începând de la mijlocul Primei Perioade Intermediare, iar ulterior folosit ca atare în timpul Regatului Mijlociu. Fie purtați ca sigilii sau ca bijuterii amulete, scarabeii au continuat să fie produși până la sfârșitul istoriei faraonice.

Donație a lui Maximilian Herz în 1906, scarabeul este atașat de un carton de la negustorul Ralph Harrup Blanchard din Cairo, pe care scrie: ”Acest scarabeu este autentic garantat, cairo Egipt”, iar textul ”Thothmes III, XVIII Dinastia 1500 a.Chr., cu semnătura cu Blanchard și mai multe grupuri de numere. Scarabeul este atașat de carton cu o sfoară fixată cu ceară aurie de sigilare.

Porțiunea superioară a sigiliului specifică valoarea în scriere arabă 100 de 1000s (mii de sute) – o formă de numărare în perioada Mamluk – în timp ce pe partea inferioară apare ”horkak”, o monedă locală. Sigiliul este din steatit, cu glazură ocru – maro.

Baza acestuia este gravată cu hieroglife încadrate într-un cartuș ”Mn – hpr –Rc”( Men – kheper – Ra, numele regal al lui Thutmose III), flancat și protejat de aripile întinse ale unui șoim. Dimensiuni: 1,74cm lungime; 1,25cm lățime; 0,79 înălțime, datat Dinastia a 18 –a (foto: Milan Sepetan) -explică MNaB Timișoara, joi 30 aprilie 2020.

Comentarii

comentarii