Judecand la rece situatia din PD-L, un partid evident prezidential, daca ne gandim la viitorul lider, suntem siliti sa tinem cont de preferintele domnului Traian Basescu. Atat eu trebuie sa ma conformez acestor dorinte, pentru a anticipa viitorul PD-L, cat si, sau mai ales, membrii acestui partid. Daca ne este limpede la toti ca, pana una alta, Basescu este cel care face jocurile acolo, atunci sa vedem in ce directie ne conduce acest tip de rationament. O spun din capul locului. Vointa si judecata Presedintelui ne indreapta direct spre doamna Elena Udrea.
Ce ne spune evolutia PD-L din ultimul timp, sub aspectul traseului politic al principalilor sai lideri? Un lucru izbitor de simplu. Si anume ca toti cei care i-au stat in cale Elenei Udrea au fost, intr-un fel sau altul, eliminati de la butoane. Sau sunt pe cale sa fie. Si asta indiferent cat au facut in trecut pentru ca acest partid sa ajunga la putere si pentru ca Traian Basescu sa ajunga presedinte. Numai un orb in ale politicii ar putea contesta rolul extraordinar de mare pe care l-a avut Vasile Blaga in colectarea banilor negri pentru partid si pentru campania lui Traian Basescu, in utilizarea acestor fonduri uriase in alegeri si, in general, in crearea infrastructurii PD-L. Un rol nu la fel de mare dar totusi foarte important l-au jucat, in sensurile aratate mai sus, si Videanu, si Berceanu. Si totusi, in prezent, cei trei experimentati politicieni PD-L par a fi aruncati peste bord. Sacrificati. Cu cinism. Cu acel cinism de care numai Traian Basescu este capabil in politica romaneasca. Si de ce se intampla acest lucru?
Cum de a ajuns Traian Basescu sa-si sacrifice colaboratorii cei mai fideli? Sa-i sacrifice pe cei care i-au adus putere, bani si imunitate? Pe cei care au riscat, patronand grupuri de interese ilegitime, pentru ca, din avutia astfel dobandita, nu totul dar o parte insemnata sa o jertfeasca pe altarul victoriei PD-L si presedintelui-jucator? Motivul este unul pe cat de simplu, pe atat de statornic, la nivelul intregii istorii a omenirii. Motivul este o doamna. Iar doamna se numeste Elena Udrea. Spun “doamna”, fiindca Elena Udrea este casatorita cu acte. Nu ma refer, cand spun “doamna”, Doamne fereste, la modul in care se misca pe tocuri, isi plimba poseta ori manuieste tacamurile. Doamna Elena Udrea este parghia pe care domnul Traian Basescu o utilizeaza pentru a face prestidigitatie cu PD-L.
Doamna Elena Udrea se afla la butoane. Dispune liber de miliarde de euro, pe care ii repartizeaza dupa pohta ce-a pohtit. In felul acesta, pe zi ce trece, ea dobandeste o putere in PD-L care o va depasi, daca nu cumva a depasit-o, pe cea a troicii BBV. Adica Blaga-Berceanu-Videanu. Toti liderii mai putin proeminenti decat cei trei se intrec in a-i ridica doamnei Udrea osanale.
Doamna Elena Udrea este o idee buna. Atat pentru functia de presedinte PD-L, cat si pentru cea de prim-ministru, in eventualitatea in care, in urmatorul deceniu, acest partid va mai da un prim-ministru. Si chiar insist in acest sens. Cred ca ideea unui tehnocrat promovat de un partid inca aflat sub blestemul regulii unanimitatii, deci un partid condus totalitar, este gresita. Un asemenea partid trebuie sa desemneze drept premier un politician. Iar daca PD-L vrea sa-si asume raspunderea, politicianul desemnat drept premier trebuie sa fie si seful partidului. La Cotroceni un presedinte-jucator dar si la Palatul Victoria am putea avea tot un presedinte-jucator. Pardon! O presedinta.
www.sroscas.ro
www.corectnews.ro
