Acasă Actualitate Eurolines şi TUI oferă, cu 8.000 de euro, „vacanţe de coşmar”

Eurolines şi TUI oferă, cu 8.000 de euro, „vacanţe de coşmar”

DISTRIBUIȚI

Justiţia din România îi scoate vinovaţi tot pe păgubiţi
Faptul că justiţia din România a fost şi este în continuare penalizată inclusiv de organismele europene nu mai miră pe nimeni. În urmă cu un an, prezentam în paginile ZdV un caz concret de înşelăciune, provocat de filiera "turistică" Eurolines – TUI, asupra unei timişorence, care făcut apoi „greşeala” să-şi caute dreptatea în justiţie. Pe scurt, pentru o sumă de 8.012 euro, o familie din Timişoara a primit de la agenţia Touring Europabus România – Eurolines, o cameră la un hotel de 5 stele din Austria – hotelul Harisch Weisses Rossl – care nici măcar nu exista în oferta hotelului. Agenţia de turism din Timişoara a vândut un sejur de o săptămână într-o cameră clasificată „Junior Suite Standard”, iar pe voucherul primit de la TUI, chiar în ziua plecării, deşi trebuia emis cu câteva săptămâni înainte, scria „Junior Suite”. Această din urmă denumire nici măcar nu exista în oferta hotelului, iar preţul era oricum supraevaluat. În adresa pe care turista a primit-o de la TUI scrie clar că singurul tip de cameră Junior Suite contractat de TUI la acest hotel este cel "standard". Tot în această adresă se recunoaşte că preţul plătit pentru acest sejur este greşit: „vi se returnează suma de 1.605 euro, rezultată din calculaţia diferită a tarifului de copil, dar fără a recunoaşte nici o obligaţie juridică din partea tour-operatorului”. Cu alte cuvinte, firma TUI recunoaște că cei de la Eurolines au făcut o "greșeală" de calcul şi au luat bani în plus. Bani pe care precis i-au luat şi de alţi clienţi, mai naivi, care nu au aflat încă de faptul că au fost înşelaţi.
În primă instanţă, Judecătoria Timişoara a dat dreptate turistei păgubite, preşedintele curţii, Adina Monica Burdan, dovedind profesionalism în tratarea cauzei. În rechizitoriu se spune că: „preţurile practicate de către hotel în mod direct cu clienţii sunt mult mai mari decât cele practicate prin agenţii, fiind de notorietate faptul că agenţiile de turism, încheind contracte cu hotelierii pentru distribuirea unui număr mare de camere, beneficiază de reduceri considerabile, la preţul camerei, astfel că, de cele mai multe ori, nici prin adăugarea comisionului agenţiei, preţul nu se apropie de cel practicat de către hotel”. De asemenea, un ultim aspect, de loc de neglijat este şi atitudinea tour operatorului, de a reduce din preţul aferent structurii de cazare oferite, în urma reclamaţiei făcute, motivat de calculul greşit al tarifului copilului înscris în voucher, situaţie fără suport în contextul în care vârsta copilului înscris în voucher, de 11 ani, era cunoscută de la momentul întocmirii acestuia, iar preţul a fost calculat avându-se în vedere toate datele. Aşa că instanţa a obligat compania „turistică” să plătească înapoi costul sejurului şi dobânzile aferente şi cheltuieli de judecată de peste 3.000 de lei.

Dar, adevărata faţă a justiţiei s-a văzut abia la recurs. De data aceasta, completul de judecată compus din Ramona Iotcovici, preşedinte şi judecătorii Raluca Suciu şi Doina Rizac, întoarce sentinţa cu 180 de grade şi scoate păgubitul vinovat.
„La prezentarea în hotel, profitând de nesuprapunerea dintre denumirea din catalogul de prezentare -„junior suite" şi denumirea de la faţa locului „junior suite standard", persoanele înscrise în voucher au obiectat că suprafaţa camerei este mult mai mică decât cea din catalogul de prezentare, situaţie contrazisă chiar de către schiţa camerei trimisă de către tour operatorul Tui precum şi de faptul că acest tip era singurul oferit pe piaţa de către acelaşi tour operator”, se spune în rechizitoriu. Doar că în catalogul TUI nu este prezentată camera în cauză. În opinia celei de-a doua instanţe se spune că „la recepţie erau afişate preţuri mai mici, situaţie care este pe deplin explicabilă prin faptul că hotelul practica preturi mai mici în relaţiile directe cu clienţii”. Aceasta este o aberaţie economică, pentru că nici un hotel nu ar vinde unei agenţi de turism, care cumpăra mai multe camere pe termen lung, la preţuri mai mari decât la turiştii individuali. Dacă ar fi aşa, agenţiile de turism ar da faliment, de asemenea, se specifică faptul că „TUI a fost de acord cu restituirea sumei de 1.605 euro, fără sa îşi asume nici o vină, motivat de eroarea de calcul a tarifului copilului,” Deci eroarea de clacul s-a făcut fără ca cineva să fie vinovat!
Instanţa conchide că: „La destinaţie, beneficiarii serviciului turistic au fost cazaţi într-o cameră având standardul de confort „junior suite standard", aşa după cum rezultă din confirmarea eliberată de hotel. Din înscrisurile provenind de pe site-ul oficial de internet al hotelului se constată că hotelul în cauză nu deţine camere având standardul de confort cu denumirea „junior suite", în schimb deţine două tipuri de camere cu o denumire asemănătoare : „junior suite standard" şi „junior suite deluxe walde", preţurile pentru acestea fiind diferite.
Cu toate acestea, în cele din urmă, instanţa hotărăşte că: „reclamanta a procedat în fapt la o denunţare unilaterală şi de fapt a convenţiei, neprevăzută în contract, ceea ce face ca demersul iniţiat de către reclamantă în aceste limite procesuale, să apară a fi nefondat”. Aşa că păgubita mai trebuie să plătească, pe lângă miile de euro date degeaba şi 800 de lei cheltuieli de judecată.
Chiar dacă Direcţia generală de control din cadrul Ministerului pentru IMM-uri, Turism şi Profesii Liberale a stabilit că agenţia de turism a încălcat prevederile OG 107 din 1999, pentru că a dezinformat clienta cu privire la tipul de cameră contractată şi că a aplicat o sancţiune contravenţională, justiţia românească s-a făcut că plouă.

Comentarii

comentarii