Muzeul de Artă Timișoara și Institutul de Istorie Conceptuală au organizat marți, 25 iunie, de la ora 19.00, conferința ”Multiculturalitatea – fuziunea orizonturilor intelectuale în ciclul Conceptul de Europa”, susținută de prof.univ.dr. Victor Neumann.
Prezentarea a avut loc la sediul instituției din Piața Unirii, în sala Barocă și a fost urmată de un recital susținut de elevii Liceului de Artă Ion Vidu, apoi și de Horia Crișovan, muzician, chitarist și compozitor.
Cu acest prilej, prof. Victor Neumann a acordat un scurt interviu pentru ZIUA de Vest.
Domnule prof. dr. Victor Neumann, de ce o serie de conferințe cu un nume atât de provocator și vast ”Conceptul de Europa?”
E important să înțelegem care sun valenţele culturale în diversele perioade istorice, inclusiv în cea de astăzi, ale conceptului de Europa. E important să descoperim codul cultural al Europei, ce anume leagă statele, regiunile și națiunile din Europa și, bineînțeles, ce le diferențiază în funcție de națiune, de statalitate și de identitate.
Cel mai mult pe mine m-a interesat să văd cum anume s-a modernizat Europa și cum anume fiecare dintre regiuni a contribuit nu numai la susținerea legăturilor politice, dar și la realizarea împrumuturilor culturale, a obiceiurilor și a interferențelor religioase. La un moment dat după perioada Renașterii și, mai cu seamă, în perioada Iluministă, Europa s-a dezvoltat într-o atmosferă de pace în marea ei majoritate.
Fiecare dintre grupurile care astăzi se numesc națiuni a învățat același curriculum în școli și în facultăți, a frecventat aceleași cărți de istorie, de filozofie sau de filologie s-a adăpat din aceleași surse din antichitate. Europa este un continent care are o identitate culturală și spirituală. Creștinismul împreună cu moștenirile iudaice formează spiritualitatea acestui continent.
Această moștenire care s-a dezvoltat în secolele 17 -18, într-o oarecare măsură, nu a mai fost învățată în secolele 19-20, când s-a ajuns la separări pe criterii etnice, de limbă, națiune sau etno-națiune.
Acum trebuie să reînvățăm ce anume ne leagă pe noi, care sunt moștenirile care ne dau un statut comun, adică nu suntem numai români, ci și europeni.
Multiculturalitatea cât de mult a contat în dezvoltarea Europei?
Multiculturalitatea o putem cunoaște prin prisma limbilor vorbite, a culturilor existente a obiceiurilor, dar totodată multiculturalitatea a fost marcată peste tot și de interculturalitate.
Avem nu numai separări sau o diversitate ci avem și legături și interferențe între diversele grupuri și culturi. Interculturalitatea dublează multiculturalitatea.
De exemplu legăturile românilor cu sârbii sau cu bulgarii, cu ungurii, cu austriecii sau cu germanii nu sunt de acum, ci de secole și ele fac posibilă dezvoltarea fiecărei națiuni.
Nu trăiește nimeni izolat sau în propriile idei sau în propria politică sau statalitate. Multiculturalitatea te ajută în această deschidere, să o înțelegi. E și periculoasă dacă o înțelegi numai prin prisma separărilor dintre grupuri. Devine periculoasă și conduce la dizarmonii. Pe noi ne interesează armonia dintre diversele grupuri.
România a fost marcată de această multiculturalitate de-a lungul istoriei?
Sigur că da.
În bine sau în rău?
Depinde de perioadele istorice. În secolele 18 -19, Banatul a fost marcat în sens pozitiv, spre deosebire de Transilvania unde, în secolul al 19, au început diferendele între grupurile existente în interior care au conștientizat prea puternic propria identitate.
Ele s-au dezvoltat mai mult organic nu prin interferență. În Banat legăturile cu ceilalți au fost mult mai profunde și mult mai benefice în sensul dezvoltării economice sociale sau culturale și al gândirii politice sau a administrative.
Împrumuturile au fost frecvente între ortodocși și catolici, între români și germani, între români și sârbi, între sârbi și maghiari, între evrei și creștini. Aceste interferențe și schimburi au existat mult mai mult în Banat decât în alte regiuni din România.
Transilvania s-a dezvoltat pe separarea grupurilor, fără să aibă legături profunde între ele. De aceea numai elitele știau cele trei limbi existente în Transilvania, nu și poporul.
Acum Uniunea Europeană nu prea susține ideea de națiune. Ce credeți că se va întâmpla pe viitor?
Deocamdată suntem în faza când statul național este foarte necesar. E periculos și riscant să se schimbe această situație în acest moment. Nu este momentul potrivit și nici nu există soluții pentru o Europă fără statalitate națională.
Nu a oferit nimeni soluții viabile pentru așa proiect. Putem discuta de politici comune și administrații comune, dar avem nevoie de statalitate pentru norme și pentru ca să trăim în pace. Europa pentru prima oară după al Doilea Război Mondial are această șansă la pace prin Uniunea Europeană să trăiască în pace. Acesta este scopul principal al înființării Uniunii Europene.
