“Câte umilinţe mai trebuie să înghiţim ca să întelegeţi că datorită nouă, celor care nu am murit, v-aţi îmbuibat, aţi ajuns unde sunteţi, iar noi am ajuns să dispărem 8.000 pe an din cauze aşa-zis naturale. Personal, subsemnatul, Iancu Romulus, împreună cu familia compusă din trei persoane, soţia şi fiica mea, absolventă de liceu, trăim din această indemnizaţie, deoarece în urmă cu un an şi jumătate am suferit o complicată intervenţie chirurgicală pe creier, în urma unui anevrism, iar soţia nu a putut face altceva decât să mă îngrijească, datorită paraliziei severe pe care am suferit-o”, se arată în scrisoarea revoluţionarului timişorean Romulus Iancu, adresată guvernanţilor. Iancu mai scrie că trei persoane stau într-o cameră de 12,50 metri pătraţi şi cu o indemnizaţie de 1.900 lei pe lună. “Domnilor guvernanţi, nu vă întrebaţi de ce încă nu am murit, pentru că Dumnezeu este deasupra noastră a tuturor şi vă sfătuiesc să nu ne provocaţi, nu mai avem nimic de pierdut şi s-ar putea să se repete ce a fost odată. Citez dintr-o declaraţie dată în 24 mai 2011 la Timişoara, de Mirko Atanackovic, consul general al Iugoslaviei la Timisoara, în perioada 1988-1992: “«Prin prezenta, confirm că domnul Romulus Iancu din Timişoara a făcut parte dintr-una dintre grupările de cetăţeni participanţi la Revoluţia română declanşată la Timişoara şi care în ziua de 20 decembrie 1989 au vizitat Consulatul General al Iugoslaviei la Timişoara, cu rugămintea de a transmite obiective şi cerinţe ale revoluţionarilor către Iugoslavia şi opinia publică internaţională, acceptând această cerere, în ziua sus menţionată, la ora 15:00, am transmis lista de revendicări ale revoluţionarilor în Iugoslavia şi în lume»”, scrie Iancu.
