Timișoara, orașul florilor. Timișoara, Mica Viena. Timișoara, oraș european. Timișoara, oraș multicultural. Timișoara, oraș interetnic. Timișoara, primul oraș liber de comunism. Timișoara, oraș vestic și cosmopolit. Timișoara, dragostea noastră. Timișoara, între Europa și Orient. Timișoara, fețele bizare ale mileniului trei.
De ce are Timișoara fețe bizare? Cum le-am putea eticheta? Calea Torontalului găzduiește, în două planuri, clădirile din imagine. Una, o obișnuință a ochiului, mereu în goana cumpărăturilor, a ”săptămânilor” comerciale, a aerului occidental. A doua, o tristețe și o urmă a unui proiect din sănătate, un fost… viitor spital, un fost… viitor plan pentru bolnavi.
Amestecul de politic, administrații, incompetență, rea voință, lipsa unei organizări temeinice, absența totală a seriozității, iată tabloul ruinelor fostului viitor Spital Municipal, apoi, fostului viitor Spital de Oncologie. Acum, un mamut dizgrațios, o construcție abandonată ce nu mai seamănă a nimic.
Oamenii vin și pleacă pe lângă el, se duc în viteză la Hypermarket, acolo unde este ”viața și sănătatea” , nimeni nu întreabă nimic, nimeni nu știe ce va fi mâine, dar toți alergăm după ”trăirea clipei”.
Această imagine este, și ea, o fațetă a Timișoarei. Mulțumesc unui prieten drag pentru imagine.
