Filarmonica Banatul Timișoara organizează un mare concert simfonic, vineri 9 decembrie, sub conducerea maestrului Deyan Pavlov. Orchestra simfonică va oferi publicului Concertul pentru pian şi orchestră nr.1 în re minor op.15 de Johannes Brahms şi Simfonia nr.8 în sol major op.88 de Antonin Dvořák.
Concertmaestru Mircea Tătaru a explicat că Robert Schumann a contribuit foarte mult la devenirea lui Brahms ca muzician şi compozitor. L-a încurajat şi l-a introdus în diverse cercuri de cultură ale vremii. De aceea când, în 1854, Brahms află că acesta se afla într-un azil de boli nervoase, care urmare a unor crize şi tentative de sinucidere, se duce la Düsseldorf pentru ca să încerce să o ajute pe soţia acestuia, Clara şi pe cei şapte copii ai săi. Mai apoi, în dorinţa de a-şi exprima compasiunea începe să compună lucrări pentru pian, între care o sonată pentru două piane, dar mai ales acest minunat concert pe care-l vom asculta vineri. De altfel partea a doua a concertului este în strânsă legătură cu moartea lui Schumann.
Această lentă pagină a creaţiei lui Brahms vibrează de un profund simţământ religios, oferă împăcare şi linişte. Prima audiţie absolută a avut loc la Hanovra în ianuarie 1859, cu Brahms ca solist. Cinci zile mai târziu concertul a fost prezentat la Leipzig, unde se consideră a fi prima audiţie oficială. Într-o parte a sălii, probabil adulatorii lui Wagner, s-au auzit vociferări şi fluierături, o manifestare anti Brahms, plină de vulgarităţi. Au existat şi motive firești de nemulţumire. Brahms a exclus spectaculosul din discursul solistic, tocmai lucrul pe care-l iubea publicul perioadei romantice. Brahms duce mai departe ideile lui Beethoven, dezvoltă raportul dintre solist şi orchestră, încercând o închegare armonioasă şi obţinerea unei unităţi în parcursul concertant. Ceea ce obţine este una dintre cele mai ferme şi personale atitudini în dezvoltarea unui nou gen concertant — simfonia cu solist obligat. Acest principiu îl va duce la desăvârşire în următoarele sale creaţii concertante. Vorbind despre premieră ca „un strălucitor şi incontestabil fiasco” Brahms completează că în ciuda celor întâmplate „concertul va place într-o zi”. Câţiva ani mai târziu, tot publicul din Leipzig va aplauda îndelung răscolitoarea lucrare.Vom asculta concertul în interpretarea pianistei Andreea Olariu, membră a filarmonicii.
Concertul orchestrei simfonice se va încheia cu Simfonia a VIII-a, de Dvořák. Această simfonie suferă pe nedrept de o anumită umbră datorată faimei extraordinare cucerite de Simfonia a IX-a —„Din lumea nouă”. Atât orchestra simfonică cât şi dirijorul concertului ne vor prezenta calităţile extraordinare ale acestei lucrări, îi vor dezvălui strălucirea, veselia şi optimismul cuceritor. Promisiunea acestor calităţi este dată şi de dedicaţia de la începutul partiturii, unde Dvořák mulţumeşte pentru că a fost ales membru al Academiei din Boemia şi apreciază felul cum instituţia încurajează artele şi literatura. El era un om nesofisticat, era caracterizat prin simplitate şi sănătate sufletească. Simfonia a VIII-a demonstrează calităţile sale de mare melodist şi un simţ deosebit al modulaţiilor. Toate melodiile sale poartă o puternică amprentă naţională, cu toate că nu toate temele sunt culese din folclorul ceh real, ci construite în acelaşi spirit. Se observă şi în simfonia sa că a fost unul dintre marii orchestratori ai secolului XIX. Claritatea absolută a planurilor simfonice, eficienţa detaliului şi dinamismul desfăşurării sonore se datorează probabil şi faptului că timp de un deceniu a cântat în orchestră ca violist, cunoscând ansamblul din interior.
Simfonia a VIII-a este cea mai scurtă simfonie a sa (aprox. 36 de minute) şi a fost scrisă în 1889, într-un timp foarte scurt, mai puţin de trei luni. Premiera a fost la Praga în 1890 sub conducerea compozitorului – a conchis Mircea Tătaru.
