.jpg)
Noutatea politică locală se referă la pregătirea luptei pentru Primăria Timişoara. Dacă, până acum, tabloul şi reprezentările concurenţei politice locale aveau o anumită coloratură, aproape previzibilă, acum, după contabilizarea mai multor evenimente, avem noutăţi. Aşadar, la Timişoara există încă Alianţa Pentru Timiş şi funcţionează când mai bine, când mai rău. Este vorba despre compoziţia de forţe locale: PNL, PNŢCD (local), Forumul German, sprijiniţi de PSD, care, iniţial şi formal, nu făcea parte din alianţă, dar se respecta o înţelegere mutuală, punctuală, pe proiecte. Alianţa a funcţionat foarte bine, mai ales înaintea turului doi al campaniei pentru prezidenţialele din 2009 şi a fost de admirat. Lucrurile nu stau în loc. Este firesc să nu stea, vorbim despre dinamici ale politicului şi ale nevoilor locale, mai ales acum, în cazul Timişoarei. Seara de joi, 7 aprilie, este, într-un fel, un moment al istoriei locale, chiar dacă poate părea patetic ceea ce spun. Voi argumenta: este pentru prima oară, după ce liderii locali PSD s-au reîntors de la Bucureşti, unde a avut loc o întâlnire importantă cu liderii naţionali, când s-a produs o delimitare clară a pregătirilor pentru alegerile locale ce au loc anul viitor. PSD a făcut, oficial, anunţul privind candidatul pentru Primăria Timişoara. El va fi unul din USL, aşa cum, de fapt, PNL a anunţat deja de multă vreme. Orice eventuală speculaţie privind susţinerea dlui Gh. Ciuhandu se opreşte aici. Întâlnirea de acum ceva vreme, ce a avut loc între Victor Ponta şi Gh. Ciuhandu, lăsând loc speculaţiilor pentru viitorul Timişoarei, iese din analiză. Lucrurile s-au tranşat. Flirtul politic, pe care unii amatori îl vânturau prin urbe, cade. Deci: intră în competiţie internă USL, cu unul sau mai mulţi candidaţi, la mare vizibilitate fiind Nicolae Robu şi, mai recent, Sorin Grindeanu, iar în luna iunie se va efectua un sondaj de cercetare de piaţă, iar cel mai avantajat, prin cotele de simpatie, va candida la Primăria Timişoara. Tranşarea aceasta este semnul sănătăţii unei alianţe, oricât de criticabilă (sau criticată) este ea sub aspect ideologic. Primăria Timişoara are nevoie, se simte asta, de un spirit nou. În multe feluri, îmi pare rău că am fost conduşi spre această concluzie, care vine din soarta nefericită a comunicării din primărie. În afară de pensionarii care se bucură de cluburile de şah şi alte mici facilităţi prin cartierele Timişoarei, în rest, aproape toţi pe care-i mai auzi se plâng, aproape disperaţi: praf, clădiri dărăpănate, străzi nemăturate, oraş nespălat, investitori alungaţi, birocraţie penibilă. Din păcate, aceasta este acum Timişoara, sub dominaţia acestui executiv local. USL a decis să rupă barierele comunicării şi ne-a anunţat, pe noi, cetăţenii bolnavi de alergii incurabile (la propriu şi la figurat): USL va lua Primăria Timişoara!
