Cornel Mârzoca are 38 de ani, locuieşte în satul Cerna din comuna Liebling, judeţul Timiş, şi este crescător de animale din tată în fiu.
În acest moment, are o fermă de peste 200 de oi, din rasa Ţurcană, şapte vaci de rasă Bălţată Germană, Red Holstein şi Holstein Canadian, o scroafă, plus 50 de hectare de teren agricol, pe care îl cultivă cu lucernă şi cu cereale, pentru a obţine hrana pentru animale. Are o nevastă frumoasă, un copil foarte bun la învăţătură, premiat în fiecare an la şcoală, şi o casă în construcţie, din cărămidă arsă, la marginea localităţii. Ocolul oilor e mai departe, pe câmpia înverzită a Timişului, pentru a nu-i deranja pe săteni, fiindcă aşa spune legea.
Crescator de vaci – eşec în spirală
Viaţa de fermier e foarte frumoasă în Liebling, dar grea. Într-o vreme, el a crescut mulţi viţei, îi îngrăşa până la 400 de kilograme, apoi îi vindea. Era bine, dar cu timpul piaţa s-a dereglat, nu mai ieşea profit. Tânărul fermier s-a reorientat. A luat vaci de lapte. A mers o vreme foarte bine. Vindea laptele la Friesland, care avea punct de achiziţionare în Liebling, dar şi aici situaţia s-a agravat. Fiindcă Friesland şi-a închis punctul de lucru din comună, Cornel nu a mai avut unde să valorifice laptele, mai ales că tânărul locuieşte departe de Timişoara. Deşi avea zeci de vaci, acum a ajuns la şapte. Cele mai multe le-a vândut. Cu hrana animalelor el se descurcă. Le dă premixuri, sorg amestecat cu triticale, porumb, fân sau le duce la păscut pe câmp. De asemenea, mulţi săteni fiind în vârstă au preferat să îşi vândă vitele. Le era greu să obţină furajele. Soţia lui, care lucra la Friesland, a ajuns şomeră.
„Înainte, când mă sculam dimineaţa, aveam siguranţa că am unde să duc laptele. Friesland şi-a închis activitatea aici, fiindcă era lapte tot mai puţin. Nu mai avea rost să mai rămână. Aşa am ajuns la varianta să mai reduc din efectivul de vaci”, a povestit Cornel.
Succesul crescătorului de oi
Cu oile este bine. A început cu opt capete. Cornel fiind un bun meseriaş, deoarece a absolvit o şcoală de mecanici şi având şi tractor, de multe ori era chemat de săteni să le facă unele lucrări. Tânărul, în loc să le perceapă bani, prefera să primească în schimb oi sau miei. Încet-încet, efectivul a depăşit 100 de ovine. Omul a mai cumpărat 70 de capete, apoi, încă 50. O oaie a costat 350 de lei. Fiindcă avea nevoie de spaţiu şi saivan pentru animale, fermierul a trebuit să se extindă. Mai întâi a cumpărat trei hectare de pământ în apropierea satului, unde şi-a făcut ocolul oilor. A mai achiziţionat şi berbecuţi de la Sibiu, din rasa Cap Negru German, pentru metisare.
Tânărul nu vrea să se oprească aici. Are în proiect să mai cumpere 50 de mieluţe de carne, dar şi berbecuţi tot de carne, precum şi mai mulţi porci. A început să construiască un grajd, din cărămidă arsă, un fel de hotel de lux pentru suine, ca la carte, aşa cum cere Uniunea Europeană. Cu mieii are o strategie proprie: nu îi vinde de Paşte, fiindcă sunt micuţi şi ies bani puţini, de aceea preferă să îi lase să crească până în toamnă. Mieii iau în greutate. Abia atunci îi vinde, când ies mai mulţi bani.
Marea dezamăgire
Din păcate, cea mai mare dezamăgire suferită de tânărul fermier a fost când a încercat să facă un proiect european pentru a obţine fonduri, pe Măsura 112: Instalarea tinerilor fermieri. Cornel Mârzoca lucrează pâmântul şi creşte animale de la vârsta de 17 ani, de când a terminat 10 clase la Liceul Electromotor din Timişoara, şi are o mare experienţă în agricultură. De fapt, de mic copil a fost înconjurat de animale în curte, pe care le-a îngrijit, le-a adăpat şi le-a dus la păscut pe câmp. Cu toate acestea, i s-a cerut să aibă o şcoală absolvită pe profil agricol, cu patalama la mână, pentru a i se aproba proiectul.
„Mi-au spus că da, am 10 clase terminate, dar nu sunt pe profil agricol. Nu au ţinut cont că am experienţă foarte mare în agricultură. Eu am crescut printre viţei şi oi. Familia mea a avut întotdeauna animale şi pământ. Am fost şi la arat pe câmp cu tata. Eu, dacă bag mâna în vacă, ştiu unde se află ovarele şi dau lecţii unuia care a ieşit de pe băncile şcolii. Eu fac tratamentul şi la oi. Ştiu şi mecanică, eu singur îmi repar tractorul. Tot motorul îl scot afară şi apoi îl remontez. A trebuit să fac un curs pe agricultură la Agronomie. Aşa mi-au cerut, pentru a-mi aproba proiectul. L-am făcut. Am trecut examenul cu brio, dar tot degeaba. Nu a contat. Am absolvit şi un curs de însămânţare artificială a vacilor. Acum, mi-s foarte dezămăgit. Nu mi s-a aprobat proiectul. Ţăranul simplu nu obţine niciodată asemenea proiecte, ci tot fiii de mari fermieri plini de bani. A mai venit şi caravana PNDR, de curând, aici, în comună. Ne păcălesc că dau 70.000 de euro tinerilor fermieri. De ce oare mai vin, când nu ne ajută cu nimic şi nu ne explică clar cum să obţii aceşti bani? Tot ce faci e degeaba. Nu ai nicio şansă să îi primeşti. Aş fi vrut un pic de ajutor, care să mă salte, dar nu a fost. Te descurajează sistemul. De ce pleacă tinerii dincolo? Din cauza asta. Nu au viitor aici”, a tras concluzia Cornel.
A doua dezamăgire
Al doilea proiect soldat cu eşec a fost pentru achiziţonarea de utilaje agricole. „Voiam să îmi iau un tractor. La economiile pe care eu le am, mai obţineam ceva bani prin FEADR şi îmi cumpăram un utilaj mai performant. Din păcate, atunci când am depus proiectul, mi-au spus că banii erau limitaţi şi, dacă vor ajunge, atunci îmi vor aloca ceva, dacă nu, nu. Cum era de aşteptat, nu mi-au dat nimic. Asta s-a întâmplat acum trei ani. M-a descurajat foarte mult, mai ales birocraţia. Mi-au cerut să aduc negaţie de la Direcţia de Sănătate Publică Timiş şi de la Direcţia Sanitar Veterinară. Ce treabă au acestea că eu vreau să îmi iau tractor? Angajaţii de acolo au rămas şi ei miraţi când m-am dus să le cer hârtiile. Am fost foarte dezamagit şi nu am mai insistat pe proiect. Vă daţi seama că, în aceste condiţii, ţăranul de rând renunţă”, a mărturisit Conel.
Mai grav e că, pentru a obţine toată hârţogăraia necesară proiectului, el a cheltuit 7.000 de lei. „Dacă ştiam că nu obţin nimic, mai puneam 7.000 de lei şi îmi mai luam un tractor nu aşa de performant şi scump, dar totuşi nou. Acum lucrez tot cu cel vechi”, spune tânărul fermier din comuna Liebling.
