9 martie, Ziua Sfinților Mucenici, dar și Ziua Foștilor Deținuți Politici din România. Ziua în care, în biserici, se face (se făcea) parastasul pentru cei mai neînfricați luptători anticomuniști din România. Zi sfântă, o zi în care ar trebui să ne rugăm în genunchi pentru suferințele lor inimaginabile: Pitești, Aiud, Canal, Gherla, Sighet. Ieri, nouă martie, s-au ținut slujbe de pomenire, parastase și alte pomeniri în cale mai mari catedrale și biserici din România: Catedrala Patriarhiei (București), bisericile din Gherla, Catedrala Arad, Cluj și multe alte orașe, în care nici măcar nu au fost atât de mulți luptători anticomuniști ca aici, în Banat, la Timișoara. De ce fac această comparație? Pentru că la Timișoara NU s-a ținut slujbă de pomenire specială pentru deținuții politici. Nici parastas. Motivul invocat de ”specialiștii în domeniu”? Caraghios! Că fiind pandemie, Asociația Foștilor Deținuți Politici din Timișoara, fiind formată din persoane cu vulnerabilități de vârstă, au renunța la parastas. Domnul Stanca, președintele asociației, confirmă faptul că s-ar fi amânat ziua acestei minunate comemorări pentru o altă dată…Nu insist, și mai știu cum în câteva ore se poate manipula un om de bună credință, pe care-l respect, și care crede că nu mâna lungă a Securității ar fi făcut asta, ci un context sanitar. Domnul Stanca a fost rugat de ”șefii” catedralei să susțină asta…Dar de ce nu au făcut slujba, fără prezenta AFDP, reprezentanții Mitropoliei Banatului? Așa cum au făcut alți ierarhi, din țară?
Încerc o conversiune de atitudine, una din care să cred oare că IPSS Ioan, devenit Mitropolit al Banatului în 2016, nu are încă o agendă clară a evenimentelor cu reverberație profund spirituală în viața Banatului? Că pentru noi, bănățenii, are mai mare valoare o slujbă pentru suferințele celor care au creat modele spirituale decât o ”donație la vedere” (care ar trebui să fie tainică spune Biblia) a unor pachete? Dacă IPSS Ioan nu știe încă, e greu, are multe responsabilități, se întâlnește cu politicienii, îi sfătuiește, după care aceștia își văd de drumul lor, zâmbind, atunci are niște consilieri, care ar trebui să îi spună că Timișoara a făcut revoluții, că Timișoara nu ține capul plecat în fața incompetențelor și a fariseismelor!
Azi, să-i dezvăluim pe unii dintre acești ”competenți sfetnici”. Așa zisa ”sora Diana”, care locuiește în palatul Mitropoliei Banatului, unde nu a visat vreodată să stea. Nu este nici măcar călugăriță, are o privire rea și urâtă, nu a unui om al bisericii, care și-a permis să mă sune și să mă apostrofeze pentru tema scrisă despre botezul prin scufundare, puțin înainte ca un bebeluș să fi murit exact din această pricină. Ea este ”autoarea” predicilor unor preoți din catedrală. Ea este sfătuitoare…Este din Argeș, complet anti-bănățeană, dar promovează cenzura de tip nou. Predicile trebuie să treacă pe la ea! Cât tupeu! Eu i-aș propune să facă asta la ea acasă, în Argeș, aici este un spirit al libertății și al dreptului de exprimare, cum nu e niciunde în România! Clar, maică…ne-maică? Ea este din Argeș, de unde este și ”sărmanul” Paisie (zis Lugojeanul), cel care ieri a condus Liturghia din Catedrala Mitropolitană! Oamenii aceștia nu simt nimic față de sfințenia locului în care noi credem!
Un alt ”mare consilier” este preotul Ionel Popescu, numit de preoți ”Spânul”, un fel de ”omul rău” din cărțile de povești din anii copilăriei. El este un pensionar reangajat, face și desface posturi pentru parohi și preoți, se laudă că ”el l-a adus aici pe Mitropolitul Ioan”, dar mai este membru în UZP, de unde ia indemnizație, rezervată pentru ziariștii înscriși, pentru că ar fi scris ”articole bisericești”. Un lacom, un avid, un om rău voitor, unul care a umilit mulți preoți din Banat, pentru că a fost lăsat să facă asta…. De ce nu l-a sfătuit Ionel Popescu pe IPSS Ioan să facă in Catedrala Mitropolitană, din inițiativă proprie, o slujbă pentru LUPTĂTORII ANTICOMUNIȘTI din Banat? E prea lungă mâna Securității, domnule Popescu, știți exact la ce mă refer? Timișoara, singurul oraș în care nu a fost slujită și plânsă lupta împotriva comuniștilor.
Cu inima ruptă de dezamăgire, ca urmașă a unui fost deținut politic, cu inima ruptă de tristețe pentru că aș fi vrut ca Timișoara să rămână un model de referință și în ortodoxie, așa cum era în vremea în care păstorul era regretatul IPSS Nicolae, un intelectual desăvârșit și nobil, mă închin în fața suferințelor celor care au murit în închisorile diavolilor comuniști și atei, dar și a celor care au supraviețuit, iar azi, mai varsă o lacrimă.
