În anul 1770, peste 2.000 de familii din Lorena și Alsacia, împreună cu 639 de familii din Luxemburg, s-au stabilit în Banat, în jurul Timișoarei, ca parte a colonizării organizate de Imperiul Habsburgic. Aceste familii, vorbitoare de franceză, au întemeiat sate de-a lungul drumului spre capitala imperiului. Cea mai mare comunitate s-a format la Tomnatic, un sat aflat la 60 km de Timișoara, spre granițele cu Ungaria și Serbia.
Timișoreanca Smaranda Vultur a scris o carte importantă, „Francezii în Banat, bănățenii în Franța”, care aduce în atenție povestea acestor coloniști. După al Doilea Război Mondial, mulți dintre descendenții lor au emigrat în Franța, țara de origine a strămoșilor lor. Din 1948, Franța a primit peste 10.000 de refugiați din Banat, într-o perioadă în care și peste 150.000 de etnici germani au plecat din zonă.
În sudul Franței, în satul Roque-sur-Pernes, există o stradă numită „La Rue du Banat”, iar pliantele locale povestesc despre această „odisee” a bănățenilor. Unii dintre refugiați au ajuns aici în anii ’50, cu sprijinul lui Jean (Hans) Lamesfeld, un bănățean cu origini franceze, care a format la Viena Comitetul Francezilor din Banat.
Istoricul francez Pierre Guillot a cercetat acest fenomen și a scris o teză de doctorat în 1953. El arată cum acești coloniști au venit în Banat în secolul XVIII, iar urmașii lor s-au întors în Franța în secolul XX. Chiar și după 200 de ani, mulți dintre ei se considerau în continuare francezi.
Un articol din ziarul Le Monde din 1946 arăta că, până în 1770, în Banat se stabiliseră 4.580 de familii: 1.855 din Lorena, 873 din Alsacia, 639 din Luxemburg și 1.000 germane. Cu timpul, mulți dintre acești coloniști au fost germanizați sau maghiarizați, iar limba franceză s-a pierdut treptat. Recensămintele nu i-au mai separat de populația germană, iar identitatea lor s-a estompat.
Totuși, în satul Tomnatic a existat o renaștere a conștiinței naționale franceze. În 1927, locuitorii s-au declarat în unanimitate francezi. Au cerut chiar schimbarea numelui satului în „Barthou”, după un politician francez.
Un susținător important al acestei mișcări a fost dr. Ștefan Frecot, născut la Timișoara. El a participat la Conferința de Pace de la Paris și a militat pentru păstrarea identității franceze a coloniștilor din Banat. În 1939, când în România s-a format Grupul Etnic German – o organizație nazistă – coloniștii francezi au fost printre puținii care s-au opus.
După 1945, s-a înființat oficial „Asociația Descendenților Vechilor Coloniști Francezi din Banat”. În Tomnatic s-au deschis o grădiniță și o școală în limba franceză, care au funcționat până în 1948.
Cartea “Francezi în Banat, bănățeni în Franța” de Smaranda Vultur, va fi lansată vineri, 11 aprilie, ora 18.00, la librăria independentă La Două Bufnițe din Timișoara. Invitați, alături de autoare sunt Adriana Babeți și Viorel Marineasa.
