Acasă Cultura Frăția Sfântului Ioan Nepomuk și a Sfintei Fecioare sau călătorie spre rădăcinile...

Frăția Sfântului Ioan Nepomuk și a Sfintei Fecioare sau călătorie spre rădăcinile profunde ale timișorenilor

DISTRIBUIȚI

Muzeul Național al Banatului vă invită într-o călătorie în timp, spre rădăcinile profunde ale tradițiilor noastre: Frăția Sfântului Ioan Nepomuk și a Sfintei Fecioare.

Înființată în 1724 după modelul frățiilor din Viena și Praga, această frăție a jucat un rol crucial în istoria Timișoarei, având ca misiune protecția reputației comunității și realizarea actelor milostive.

Frăţia i-a avut în conducerea ei întotdeauna pe cei mai de vază demnitari mireni. Primul ei rector a fost comandantul cetăţii Timişoara (recucerită la 1716), feldmareşalul-locotenent Franz von Wallis. Fondurile băneşti ale Frăţiei, constituite prin danii pioase, au fost în anul 1735 îndeajuns de consistente pentru a se începe construirea Spitalului Sf. Ioan Nepomuk (în prezent, Spitalul călugărilor mizericordieni) – explică cercetătorii citând din „Istoria ciumei în Banat”, Timișoara, ed. Diacritic, 2011, autor Costin Feneșan.

În deceniul al şaptelea al secolului trecut, Frăţia Sf. Ioan Nepomuk a fost dizolvată. Numele Frăției este legat de statuia Sf. Nepomuk și a Sfintei Fecioare. Această statuie a fost înălţată încă în anul 1722 în apropiere de biserica franciscanilor din provincia Bosnia. Potrivit cu Istoria reşedinţei iezuiţilor, acolo s-a ţinut slujbă încă la 16 mai 1722. Atunci când s-a înfiinţat la Timişoara Frăţia Sf. Ioan Nepomuk, aceasta s-a obligat să întreţină statuia mereu în stare bună. În 1753, Frăţia a comandat la Viena un monument nou, sub forma unei coloane, pe care l-a adus la Timişoara. Monumentul a fost ridicat exact pe amplasamentul vechii statui. Monumentul a fost sfinţit de abia în anul 1756, Frăţia obligându-se cu acest prilej să asigure întreţinerea lui prin fondurile provenind din colecte.

Inaugurată în 1722, această statuie a devenit un reper de devoțiune și credință, păstrând vie memoria tradițiilor noastre. Astăzi, chiar dacă Frăția nu mai există, spiritul și moștenirea ei trăiesc în operele pe care le-a lăsat în urmă și în inimile noastre – arată Costin Feneșan, în „Istoria ciumei în Banat”, citat de cercetătorii MNaB Timișoara.

 

Comentarii

comentarii