Abia m-am întors din Grecia, din superba Insulă Skyathos, spre care tot mai mulți timișoreni (români, în general) se îndreaptă. Tot azi, așa, din ”plinătatea libertății de exprimare” a furiilor, inculturii, agresivității de tipă ”patriotard”, mai ales a unui naționalism penibil și retrograd, un cititor, cică ”prieten de facebook”, mi-a scris: ”Bravo, pentru reclama pe care o faceți (Greciei), iubiți mult România. Rușine!” Nu voi analiza comportamentul acestui grobian, probabil cu înclinații sadice spre critica oricui, sunt obișnuită cu atacurile pentru temele mele de presă, pe cele legate de viața mea personală nu ar trebui nici măcar să le văd. Nu am ochi pentru acești ”educați” în poalele Securității, care atunci, de mult, înainte de 89, dacă cineva îndrăznea să se bucure de un refren la modă în Europa sau SUA descoperea că era… nepatriot! Dacă cineva îmbrăca o haină ”din pachet”, primită de la rude sau prieteni din străinătate, era ”vânzător de țară”. Dacă citea cineva, pe ascuns, un scriitor interzis de regimul comunist, devenea ”dușman al poporului”. Nici nu mi-ar fi trecut prin minte că am mai putea avea relicve degenerate ale regimului, vigilente, cu ochii pe noi, acești ”rătăciți prin țări străine”….
Grecia, țara – dar al lui Dumnezeu pentru un popor care a dat atât de multe omenirii, din antichitate, este acum țara – dar pentru turiștii care iubesc turcoazul apelor curate, al plajelor minunate, al muzicii liniștită, care nu agresează urechile obosite după un an de muncă, țara zâmbetelor curate, al politeții învățată, desigur, din nevoia de a avea clienți. Din nevoia de a supraviețui. Câte am putea învăța de la greci… Spre exemplu, am putea învăța că dacă pe plaja privată, sub umbrelă, nu este o scrumieră (de obicei, un mic vas cu nisip, în care ar urma să se stingă țigara), atunci plaja este pentru nefumători. Am putea învăța cum, în fiecare dimineață, de la ora cinci, se curăță eventualele resturi abandonate de turiști (din păcate, de obicei români), iar saltelele de pe paturile de plajă se dezinfectează sistematic, protecție anti Covid. Am putea învăța că zâmbetul este parte din expresivitatea facială, tot timpul, nu doar aleatoriu, iar dorința de a-l servi pe turist este parte din obligația de activitate.
În urmă cu vreo zece zile, aveam să văd un reportaj TV, legat de murdăria lăsată pe plajele Mării Negre de ai noștri ”brăduți”. Nu, nu doresc să fac parte din acest decor. Nu, nu doresc să intru în apa mării în care algele schimbă starea de spirit, nu, nu doresc să ascult manele și țipete asurzitoare ale unor demenți inculți. Nu. Nu doresc să găsesc pampers în apă. Totul este cu ”nu”.
Asta înseamnă cu nu sunt un cetățean patriot? Asta înseamnă cu nu iubesc România? Ticăloșii vechiului regim și-au făcut o platoșă de apărare și de justificare a mizeriilor proprii. S-a numit ”patriotism”. Cu el, au ucis suflete, i-au dus în închisori pe luptătorii anticomuniști, au călcat în picioare familiile lor. Cu ”naționalismul comunist” au ținut țara în beznă. Granițele ferecate. Gata, nu mai au argumente, nu pot aresta pentru asta, nu pot opri libertatea adevărată, aceea a spiritului. Nici măcar nu pot închide granițele. Vai, nenorocire în capul lor, în mintea lor.
Am scăpat, am ”evadat” în Grecia, sunt vinovată, sunt demnă de disprețul lor, al acestor bolnavi! Și nu îmi este rușine!
