Este evident o contradicție în termeni. Un guvern de avarie e născut dintr-o criză. Sau dintr-o mimare a crizei. Și durează atât cât durează criza. Sau jocul de-a criza. Este un guvern pe termen scurt. Cu împuterniciri reduse. De avarie. Și este pus acolo doar pentru a gestiona, temporar, lucrurile. În niciun caz un asemenea guvern nu poate construi proiecte pe termen lung. Și cu atât mai puțin proiecte de țară. Iar Guvernul Cioloș semnalizează contrariul. Ceea ce pare o nebunie. Și nu numai pare. Chiar este.
Guvernul Cioloș a apărut dintr-un singur motiv, și anume acela că, fără a-și consulta colegii de partid sau de guvern, Victor Ponta a decis, tam-nesam, să demisioneze. Dacă pe mine personal mă întreabă cineva, bine a făcut. Dar trebuia să demisioneze când, din vina lui, s-a spart USL. A făcut-o prea târziu. Și prea devreme totuși pentru calculele PNL. Până la urmă, lucrurile s-au potrivit. Ieșirea de la guvernare a PSD s-a dovedit o adevărată binecuvântare. Așa cum mai mulți analiști, printre care mă număr, au spus de la bun început.
Cu o uriașă tentaculă înfiptă adânc în administrația publică centrală și locală, pentru PSD, opoziția e mană cerească. Culege toate avantajele puterii, dar și toate avantajele cuvenite celui care nu participă la guvernare.
Iar PNL a înghițit gălușca. Cu cârlig și cu undiță cu tot. A crezut că acest guvern intitulat tehnocrat, în realitate birocrat sau chiar diletant, este guvernul lui. Adică un guvern PNL mascat. Nu a fost să fie așa. PNL nu are niciun folos de pe urma guvernului Cioloș. În schimb, are toate ponoasele. Pentru că opinia publică percepe acest guvern drept guvernul lui Iohannis, susținut de PNL.
Pentru PSD nu puteau ieși mai bine cărțile în nicio altă formulă. Și acum, după o victorie excepțională la locale, socialiștii se pregătesc pentru asaltul final. La parlamentare îi vor îngenunchea pe liberali. Iar Iohannis va fi pus în colț. Dacă nu va sta cuminte acolo, va fi ejectat.
În aceste condiții, Guvernul Cioloș face cea mai trăsnită mutare posibilă. Lansează un așa-zis proiect de țară. Elaborat de către echipa sa. O echipă refuzată de toată lumea. Și care nu este eliminată de la putere doar din motive conjuncturale. Pentru că, în perspectiva alegerilor, e numai bun un asemenea Executiv care comite greșeală după greșeală, discreditându-se accelerat în ochii cetățenilor.
Cum să facă o echipă de venetici, fără nicio susținere politică și lipsită de competențe reale, un proiect de țară? Cum să facă un proiect de țara pentru România funcționari bruxellezi, antrenați într-o singură direcție? Și anume aceea de a încerca să ciopârțească cât se poate de mult din suvernitatea și din autonomia statelor. Și să trăiască pe seama bugetelor națiunilor europene că niște plante parazitare.
Ce credibilitate ar putea să aibă un proiect de țară lansat de echipa Cioloș? Cine ar putea susține un asemenea proiect? Cum poate fi implementat un proicet de țară în absența voinței partidelor? Cine, în absența politicienilor, își poate asuma răspunderea, dacă proiectul de țară este tâmpit?
Sunt întrebări pe care echipa Cioloș fie nu și le-a pus, fie, dacă și le-a pus, s-a dovedit incapabilă să răspundă la ele. Și de aici, marea trăsnaie.
