Acasă Cultura ,,Harpa m-a ales pe mine!” Interviu de suflet cu harpista Rozalia Pataki

,,Harpa m-a ales pe mine!” Interviu de suflet cu harpista Rozalia Pataki

DISTRIBUIȚI

Pe mine mă interesează oamenii care fac ceva deosebit, ce mai care sunt speciali și mai ales artiști, îi caut ! Așa am descoperit un instrumentist care este din Bocșa. 

 Considerându-mă și eu din Bocșa am dorit neapărat să mă întâlnesc cu Rozalia Pataki, a fost doar problemă de timp. Oamenii desosebiți sunt cunoscuți pe strada, cartierul sau chiar orașul lor. Așa că nu mi-a fost greu.

 Plimbându-ne prin Bocșa, eu și soția mea, fiind în vizită la biserica ortodoxă nou construită din Cartierul Româna, nu departe de fosta Școală profesională am întrebat o femeie dacă știe unde locuiește Rozalia Pataki. Mi-a spus că da și ne-a îndrumat în care parte să mergem. Am găsit ușor.

  Spre bucuria mea, după câteva zile a fost la noi în vizită ca să ne cunoaștem mai bine.

  Rozalia Pataki este o artistă aparte între instrumentiștii din Romania, este un om minunat, cu suflet bun, ce interpreteaza cântecele cu multă dăruire și sensibilitate, cu execuțiile ei la harpă transmite o mare bucurie care ne merge direct la suflet la cei care o ascultăm .

  Adalber GYURIS: – De unde pasiunea pentru muzică ?    

  Rozalia PATAKI: – Pentru a vorbi despre pasiunea despre muzică, mai întâi trebuie menționat faptul că talentul pentru muzică îl moștenesc de la mama mea. Cum toate artele s-au dezvoltat pe langa Biserică, așa și eu am prnis drag de muzică tot acolo, la biserica catolică din Bocșa Română. Mama, ne ducea, pe mine și sora mea în fiecare duminică și sărbătoare la Biserică, unde am cântat în cor. A ajutat și faptul că am avut-o cantoriță pe doamna Sassi, care avea o voce foarte frumoasă și combinată cu abilitățile dumneaei la orgă, rezultatul a fost unul minunat. În concluzie, totul se leagă de părinți și de Dumnezeu.

-Când ţi-ai dat seama că nu mai este cale de întoarcere şi că muzica e totul pentru tine ?    

Cred că nici nu am conștientizat faptul că nu mai e cale de întoarcere. Talentul este o menire, un scop în viață. Dar, totuși cred că mi-am dat seama de asta când am ajuns la master și îmi făceam planuri de concerte și recitaluri. 

-Crezi că familia poate juca un rol în formarea unui artist ? Cine te-a descoperit şi îndrumat ?

-Familia are rolul cel mai important, mai ales când ești în formare, când ești copil. Ajută foarte mult să ai susținerea morală și financiară a familiei; iar eu am avut toate aceste lucruri. Părinții mei au făcut eforturi colosale să mă țină în școală, să îmi ofere un viitor. Am avut parte de mai mulți îndrumători. Doamna mea învățătoare, Birta Felicia a fost primul îndrumător, datorită dumenaiei am auzit de Liceul de Muzică ,,Ion Vidu” din Timișoara, apoi a urmat domnul Mircea Petruț, de la care am luat lecții de pian, cam un an de zile. Ajungând la vârsta de 10 ani, am mers la ,,Ion Vidu”, unde am avut-o ca profesoară pe doamna Stela Dinulescu, cu care am continuat și facultatea; iar la master am fost sub îndrumarea doamnei profesoare doctor Grațiela Ștefania Negruțiu.

-Cum ai ajuns să alegi harpa ?

-La aceasta întrebare răspunsul e simplu: harpa m-a ales pe mine!

-A fost un moment că ai regretat alegerea acestui instrument ?

-Nu a fost regret, dar ca toată lumea voiam să câștig bani, iar la momentul respectiv mi se părea că, cu harpa nu o să am sorți prea mari de izbândă.

-Este greu de interpretat la harpă, la propriu știu că este un instrument greu ?

Niciun instrument nu este ușor, dacă dorești să faci performanță.

-Când ai debutat ? Consacrarea a venit uşor ? Cum ai ajuns la Craiova ?

Debutul meu a început după ce am terminat studiile, iar consacrarea a venit, la câțiva ani de la angajare. La Craiova am ajuns, după terminarea studiilor, am văzut că e post vacant, am dat concurs și am fost angajată. 

-Ce înseamnă muzica pentru tine ?

-Muzica este totul. Este un stil de viață.

-Cum e să stai departe de locurile copilăriei şi de cei dragi ?

 -Obișnuința e a doua natură, loc nou, oameni noi. Sigur îmi e dor de cei de acasă, dar m-am obișnuit. 

Ce transmiţi celor care au vocaţie pentru muzică ?

-Să nu își ignore chemarea. Este foarte important și să facă totul cu muncă multă și perseverență. Rzultatele vor aparea în timp. 

-Eşti o femeie frumoasă, inteligentă, ce mai ascunzi ce noi nu vedem ?

Vă multumesc petru complimentele pe care mi le-ați făcut ! Dar eu mă consider un om simplu care face tot ce ține de el pentru a ajunge cât mai departe. Mă consider un om binecuvantat de Dumnezeu. ,,Nihil sine Deo”, adică ,,Nimic fără Dumnezeu” !

-Dragă Rozalia îţi doresc să rămâi mereu optimistă, cu multă putere de muncă şi să ne bucuri pe mai departe cu interpretarea ta la acest instrument de legendă !

Comentarii

comentarii