Datele recente ale Institutului Național de Statistică (INS), analizate de Ziarul Financiar, arată o Românie împărțită între centre economice dezvoltate și zone cu potențial încă nevalorificat. Capitala conduce detașat topul județelor cu cel mai mare număr de salariați raportat la populația totală, urmată de județele Cluj și Timiș, două poli economici și universitari cu un sector privat dinamic, axat pe IT, industrie și servicii.
Disparități profunde între regiuni
Municipiul București se află pe primul loc, cu o rată a angajării de 63,7%, ceea ce înseamnă că aproape două treimi dintre locuitorii Capitalei sunt angajați cu forme legale. Pe locurile următoare se situează județele Cluj (41,4%) și Timiș (40,6%), reflectând forța economică și atractivitatea pieței muncii din aceste zone.
În contrast, județele din sud și estul țării înregistrează cele mai slabe performanțe. În Botoșani, Vaslui și Giurgiu, doar aproximativ unul din cinci locuitori are un loc de muncă, potrivit datelor INS pentru anul 2024.
O țară cu două viteze
Media națională a ponderii salariaților în totalul populației rezidente este de 27%, ceea ce înseamnă că doar 5,1 milioane de români dintr-o populație de circa 19 milioane au contracte de muncă active. Prin comparație, Cehia și Ungaria, țări cu populații apropiate (aproximativ 10 milioane), au fiecare în jur de 5 milioane de salariați.
Din cele 41 de județe, 28 se situează sub media națională, ceea ce subliniază adâncirea decalajelor economice între regiuni.
Cine este în afara pieței muncii?
Diferențele se explică, parțial, prin structura demografică și socială a populației: în afara forței de muncă rămân copii și adolescenți sub 15 ani, elevi și studenți, pensionari, șomeri, persoane cu dizabilități, dar și cetățeni care muncesc în economia informală sau trăiesc din agricultură de subzistență.
Concluzie
Harta economică a României dezvăluie o realitate fragmentată, cu insule de performanță economică în jurul marilor orașe și întinderi vaste ale țării rămase în urmă. Pentru ca România să avanseze în mod echilibrat, este nevoie de investiții strategice în infrastructură, educație și facilitarea accesului real la piața muncii în toate regiunile.
