Acasă Cultura Hidden Agenda la Muzeul Temporar de Artă Contemporană

Hidden Agenda la Muzeul Temporar de Artă Contemporană

DISTRIBUIȚI

Hidden Agenda 2016 AfisGrupul Avantpost organizează marți, 6 decembrie, de la ora 18:00, la Muzeul Temporar de Artă Contemporană, Bastionul Theresia Corp D, Timișoara vernisajul expoziției Hidden Agenda.

Expoziția este curatoriată de Cosmin Haiaș și reunește creații ale artiștilor: Aura Bălănescu, Ciprian Chirileanu, Cosmin Haiaş, Marius Jurca, Livia Mateiaş, Liliana Mercioiu Popa, Sorin Oncu, Maria Orosan-Telea, Renee Renard, Petrică Ştefan, Daniel Tellman, Bogdan Tomşa și Nicolae Velciov.
Hidden Agenda este la a doua prezentare publică, inițial fiind vernisată în data de 30 septembrie 2016 la București în cadrul Nopții Albe a Galeriilor, la Rezidența Scena 9 / sub amplul concept curatorial No Man’s Land – Zece discursuri din arta contemporană românească.
”Ne-am propus deschiderea expoziției sub o formă mai amplă în Timișoara, pentru a oferi și publicului timișorean oportunitatea de a lua contact cu operele de artă care alcătuiesc acest concept și de a-l comemora împreună pe Sorin Oncu (1980 – 2016).
“Hidden Agenda” este un proiect al grupului Avantpost, un proiect al cărui titlu s-a impus într-o manieră la fel de abruptă și neașteptată ca evenimentul nefericit care a cauzat alegerea acestuia, și anume dispariția imprevizibilă și tragică a prietenului nostru Sorin Oncu, într-un arc de timp atât de scurt încât ne-a fost refuzat până și sentimentul de acceptare a inevitabilului prin acordarea unei minime perioade de resemnare. În mod firesc, un astfel de eveniment dramatic a generat inițial sentimente de neputință, de furie și de refuz al evidențelor urmate în timp de necesitatea înțelegerii unor reguli și pârghii proprii unor instanțe inaccesibile sferei umanității.
Pentru că o încercare de descifrare a acestor reguli pare imposibilă, “Hidden Agenda” propune o serie de lucrări construite ca un container al memoriei, dar și ca o zonă conflictuală, un loc care forțează deconstrucția proceselor afective, un spațiu al discursului interogativ și, în același timp, un desfășurător al ciclului firesc al normalității.
Titlul echivoc al proiectului, construcția sintactică ambiguă, sugerează o zonă de disconfort prin opoziția celor doi termeni ai expresiei. Ea confirmă de fapt ceea ce Richard Rorty numește contrastul dintre cuvinte. În cercetările întreprinse asupra limbajului, el afirmă că acesta capătă un sens tocmai datorită acestui efect de contrast dintre cuvinte. În cazul nostru, “agenda” – identificată cu o memorie externă care conține toate informațiile, un instrument accesibil, la vedere – urmată de cuvîntul “ascuns” conferă acel raport de excludere care subliniază antiteza cu transparența unei agende accesibile oricui. Într-un fel există în titlul proiectului nostru ingredientele unei construcții insidioase cu conotații uneori negative, care trecând dincolo de interpretarea facilă, face subliminal transferul într-o zona obscură, a echivocului. Chiar definiția expresiei, care propune într-una din variante următoarea formulare: “Dorința sau planul de a implementa o anumită idee fără a spune nimănui chiar dacă aceasta poate afecta oamenii într-un mod negativ” sugerează ideea de inutilitate a căutărilor. Nu vom afla niciodată dacă suntem contemporanii unui performance de dimensiuni cosmice, care implementează un master-plan al destinelor, dar dacă el există, cu certitudine nu se calchiază pe planurile individuale, pe mini-destinele imaginate de fiecare individ. Putem afirma, fără să cădem în eroare, că apartenența indivizilor la biblioteca universală a agendelor ascunse nu este opțională.
În fond, fiecare individ “beneficiază” invariabil în ultima instanță de o agendă ascunsă, secretă și invizibilă, diferită de cea personală imaginată într-un mod subiectiv, întotdeauna favorabilă sieși.
Retorica comemorativă a construcției vizuale propusă de lucrări, oferă un spațiu de convergență a memoriei, a interogării și a uitării. Apelul la memorie, interogarea existenței unei entități de tip “deus ex- machina”, a agendei intruzive concepută de aceasta și uitarea ca rezolvare viabilă a continuității, toate încearcă să se grupeze în acest proiect, nu ca o soluție înțepenită, fixă, ci ca un spațiu de reflecție și, mai mult, un spațiu dual al interogării, pe de o parte asupra unui “aleator” de neocolit, iar pe de altă parte, asupra unui “dat” ca un performance inevitabil”, spune Cosmin Haiaș.

 

Comentarii

comentarii