Niciun evanghelist nu descrie Învierea Domnului, deoarece nu au fost martori la această minune. Evangheliştii consemnează numai ceea ce s-a petrecut după ce Hristos a ieşit din mormânt. Din Evanghelii aflăm că în prima zi a săptămânii, duminică, femeile mironosiţe au venit cu miresme la mormântul lui Hristos, cu care aveau de gând să ungă, după obicei, trupul lui Iisus. Maria Magdalena, venită cu celelalte femei, ajunge prima la mormânt şi uimită de vederea pietrei ridicate şi a mormântului gol, nu le mai aşteaptă pe celelalte femei şi aleargă să le vestească apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede îngerul, care le întâmpină pe celelalte femei şi nici nu-i ascultă mesajul – că Hristos a Înviat.
Pe când femeile mironosiţe mergeau către apostoli să vestească cele întâmplate, sunt întâmpinate de Hristos cu următoarele cuvinte: “Bucuraţi-vă” şi “Nu vă temeţi”. El le repetă îndemnul dat de înger: “Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea”.
La mormânt ajung şi Ioan şi Petru. Deşi Ioan soseşte primul, el intră în mormânt după Petru. În afară de prezenţa giulgiului şi a mahramei, care indicau că Hristos a Înviat, apostolii au văzut în mormânt ceva minunat. A fost o experienţă învăluită în taină, care a constituit o adevărată iluminare. Din această clipă, Ioan a crezut fără şovăială în Învierea lui Hristos. Cei doi apostoli vor merge să vestească şi celorlalţi Învierea lui Hristos. Maria Magdalena, care îi urmase pe cei doi ucenici, nu pleacă de la mormânt, rămâne aici să plângă. Gândul ei era că trupul lui Iisus fusese furat. Pe când plângea, potrivit Scripturii, i se arată doi îngeri. După puţin timp, i se arată şi Hristos, pe care Îl aseamănă pentru început cu un grădinar, căruia îi cere să-i vestească unde a fost pus Hristos. După ce are loc recunoaşterea lui Hristos, primeşte misiunea să mergă şi să vestească ucenicilor: “Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru”.
Învierea lui Hristos nu este o simplă revenire la viaţa pământească, ci începutul altei vieţi: viaţa veşnică, în care trupul omenesc nu mai este supus stricăciunii. De aceea, Biserica Ortodoxă cântă în ziua de Paşti: “Prăznuim astăzi omorârea morţii şi începutul unei alte vieţi, veşnice”.
