Acasă Cultura Humanitas Timișoara: Cărțile lunii noiembrie: „Ludice. Exerciții de umor criptic” de Gabriel...

Humanitas Timișoara: Cărțile lunii noiembrie: „Ludice. Exerciții de umor criptic” de Gabriel Liiceanu și „Pianistul”, de Szpilman

271
DISTRIBUIȚI

Pentru iubitorii de literatură și nu numai pentru ei, au fost stabilite care sunt cărțile lunii noiembrie la librăria Humanitas Timișoara. Este vorba de „Ludice. Exerciții de umor criptic” de Gabriel Liiceanu și „Pianistul” de Władysław Szpilman.

„Nu mai țin minte întocmai când mi-a venit ideea acestui volum. E bine să te cațeri din când în când pe acoperișul lumii, mi-am spus, și să râzi de tine și de alții, cu dorința de a scăpa măcar o clipă de masca gravă pe care ți-au întipărit-o pe figură filozofia, textele speculative și scrisul «încruntat».

Știam însă că riscul de a te face de râs propunându-ți să-i faci pe alții să râdă era mare. De altfel, un autor al editurii, cel puțin la fel de «serios» ca și mine, ratase experiența evadării în registrul comic. Culmea e că tocmai eu îl sfătuisem să renunțe la ideea publicării! Nu mă ascultase.

La capătul eșecului, fără să-mi poarte pică, îmi spusese obidit că e mai ușor să faci un cititor să plângă decât să râdă. Dacă voi păţi şi eu la fel? m-am întrebat, după ce am pus laolaltă cele 14 texte care se voiau pline de haz…“ – Gabriel Liiceanu.

Pianistul

La 23 septembrie 1939, un tânăr pianist evreu cânta live la radioul din Varșovia Nocturnă în do minor a lui Chopin. Muzică încetează brusc, odată cu primele explozii ale bombelor germane lansate asupra Poloniei. Așa începe moartea unui oraș – și tragedia umană care a marcat deja două secole. După șase ani, muzică reîncepe: aceeași Nocturnă, cântată la un pian dezacordat, reușește să salveze viață unui om, care poartă cu sine povara memoriei celorlalți.

Publicate inițial în Polonia, în 1945, apoi interzise de autoritățile comuniste, memoriile pianistului evreu Wladyslaw Szpilman, documente ale supraviețuirii sale miraculoase în ghetoul varșovian, rămân una dintre cele mai șocante evocări ale Holocaustului. Într-un microcosm traumatic, asupra căruia planează neîntrerupt spectrul lagărului de concentrare, pianistul este ținut în viață, printr-o stranie întorsătură a sorții și ca supremă ironie, de un căpitan german meloman. “Nu suntem eroi”, spune unui dintre personajele cărții, “ci doar niște oameni că toți ceilalți, care nu pot înceta să spere.”

Comentarii

comentarii