Conform statisticii publicate de Eurostat, rata riscului de sărăcie pentru persoanele care aveau un loc de muncă din Uniunea Europeană a fost în 2008 cea mai ridicata în Romania, de 17%, în timp ce în UE media era de numai 8%. România avea în 2008 cel mai mare risc de expunere a copiilor sub 17 ani la sărăcie din Uniunea Europeană, de 33%, faţă de o medie de 20% pe ansamblul UE, precum şi al doilea risc de intrare în sărăcie a populaţiei în ansamblu.
Potrivit datelor biroului european de statistică, 23% dintre romani erau afectaţi de lipsuri materiale, faţă de o medie de 17% pe ansamblul Uniunii Europene. Cea mai mare rată de risc de sărăcie, care ia în calcul numărul persoanelor care trăiesc în apropierea pragului de sărăcie raportat la întreaga populaţie, a fost înregistrata în Letonia, de 26%. Pe locul al treilea a fost Bulgaria, cu 21%, urmata de Grecia, Spania şi Lituania, cu cate 20% fiecare. Cele mai mici riscuri de sărăcire erau raportate în Cehia (9%), Olanda şi Slovacia (11% fiecare), Danemarca, Ungaria, Austria, Slovenia şi Suedia (cate 12%).
În UE, rata riscului de sărăcie s-a menţinut stabilă după anul 2005, cu variaţii între 16% si 17%. Eurostat precizează că riscul de sărăcie este un indicator relativ, iar criteriile de stabilire a pragului sărăciei variază semnificativ de la o ţară la alta.
În 20 din cele 27 de state membre, rata riscului de sărăcie pentru copiii sub 17 ani era mai mare decât pe ansamblul populaţiei. După Romania, unde aproape o treime din copii erau expuşi acestui risc, s-a situat Bulgaria, cu 26%, urmata de Italia şi Letonia, cu câte 25%, în timp ce ratele cele mai scăzute au fost înregistrate în Danemarca, de 9%, Slovenia şi Finlanda, de cate 12%.
Vârstnicii de cel puţin 65 de ani sunt categoria cu cel mai mare risc de intrare în sărăcie. În România, rata riscului pentru aceştia este de 26%, în timp ce în UE rata medie este de 19%. Cele mai mari rate au fost înregistrate în Letonia (51%), Cipru (49%) şi Estonia (39%). Cele mai mici rate au au fost, în 2008, în Ungaria (4%), Luxemburg (5%) şi Cehia (7%).
Jumătate din populaţia României nu beneficia de diverse bunuri materiale esenţiale în 2008, puţin sub nivelul din Bulgaria, de 51%. Aceştia nu aveau posibilitatea să facă faţă unor cheltuieli neaşteptate, să plătească un concediu de o săptămână, să ramburseze credite, nu aveau posibilitatea să pună pe masă cel puţin un fel de mâncare cu carne la două zile, nu-şi puteau menţine un grad de căldură adecvat în locuinţă, nu aveau o maşină de spălat, un televizor color, un telefon sau o maşină.
Media în UE era de 17%. Cele mai mici rate ale lipsurilor materiale erau înregistrate în Luxemburg (4%), precum şi în Olanda şi Suedia (cu câte 5%).
În România, in 2008, peste trei sferturi (76%) din populaţie nu-şi permitea un concediu de o săptămână în afara casei, aproape jumătate (49%) nu aveau o maşină, un sfert nu puteau să-şi asigure căldura necesară în locuinţe, iar 19% nu puteau asigura un meniu cu carne sau echivalent pentru vegetarieni la fiecare două zile.
