În data 27 aprilie 1947, a avut loc spectacolul inaugural al Operei Române din Timișoara. Un vis împlinit, “Aida” de G. Verdi a fost un spectacol de neuitat, de înaltă ținută artistică, un triumf al artei interpretative românești semnalat ca atare de periodicele vremii.
”Fie ca armonia totală a tristeţii şi bucuriei vieţii să se regăsească prin cântec ”, acesta este motto-ul Asociației Iubitorilor de Muzică din Timișoara.
Despre steagul acestei asociații cercetătorii de la Muzeul Național al Banatului vor vorbi astăzi, 27 aprilie 2020, la 73 de ani de la spectacolul inaugural.
Steagul comemorativ al Asociaţiei Iubitorilor de Muzică din Timişoara
Steagul, cu numărul de inventar 3879, aparţinând Secţiei de Istorie a Muzeului Național al Banatului, fond memorialistic muzical, este un steag în formă de pătrat, fixat de hampă prin una dintre laturile mici.
Este confecționat din două foi textile, țesătură de tip catifea, bordo, cu două fețe brodate, asamblate prin cusătură mecanică. Centrul compozițional este realizat prin brodare, reprezentând-o pe Sfânta Cecilia, patroana muzicienilor, cântăreților, compozitorilor și poeților, din semiprofil, șezând, cântând la orgă de dimensiune mică, cu suflanta manuală.
Personajul, redat sensibil, în spiritul artei baroce, realizat în tehnică combinată, colaj și broderie, prin aplicarea unui material textil pe care s-a intervenit cu o broderie aplicată cu ață de mătase naturală în culorile roșu închis, violet, albastru, gri, auriu prin intermediul cărora s-au realizat motivele decorative ale țesăturii vestimentației personajului, în culoare roșu deschis, iar cordonul de culoare albastru deschis.
Portretul, mâna și piciorul sunt realizate ca și vestimentația, din mătase naturală, peste care accentele sunt brodate cu ață de culoare maro, roșu și bordo. Părul este evidențiat cu ață de mătase, în nuanțe de ocru, auriu, redând volumetria.
Pe cap cununa de laur este frumos redată în nuanțe de verde, oliv, până la verde foarte deschis. Instrumentul muzical este reprezentat în perspectivă, din material textil aplicat pe catifea, cu intervenții și accente realizate cu ață de brodat colorată în roșu, bordo și maro.
În partea inferioară, personajul și instrumentul sunt așezate pe o salbă de nori de culoare albă, cu aplicații brodate cu fir argintiu și conturul auriu.
Sfânta Cecilia și îngerul
Povestea Sfintei Cecilia s-a născut, parţial, din legende. Cecilia era înzestrată cu toată frumuseţea şi inocenţa pe care şi le putea dori o tânără fată, era pasionată de artă, talentată la muzică. Pe când era foarte tânără, şi-a consacrat viaţa lui Dumnezeu, făcând un jurământ de castitate.
Împotriva voinţei sale, tatăl ei o obligă să se căsătorească cu un tânăr păgân – Valerian. În ziua nunţii, în timp ce oaspeţii petreceau în cântec şi dans, Cecilia se retrage pentru a invoca protecţia lui Dumnezeu, cântând şi recitând psalmii.
Tânăra fată îi va dezvălui lui Valerian secretul ei, acela că are alături de ea un înger care veghează asupra ei, şi, dacă soţul său îi va respecta dorinţa de a rămâne fecioară, va fi şi el apărat de înger; Cecilia îl convertește și pe Valerian la creștinism.
În timp ce se ruga, apare un înger de foc și pune o coroniță de trandafiri pe capul Ceciliei iar pe capul soțului ei, una de liliac, spunându-le: Primiți aceste coroane, sunt un semn de la Dumnezeu! Niciodată nu se vor usca și nu își vor pierde parfumul!
Cecilia și Valerian au continuat să trăiască în feciorie, dedicându-se actelor de caritate. Îl slăvea pe Dumnezeu prin cântec, acompaniindu-se adesea de un instrument.
Prin credința ei, Cecilia a reușit să convertească foarte mulți romani la creștinism, însă viața lor liniștită a fost întreruptă de persecuțiile împotriva creștinilor. Din 1584, Sf. Cecilia a fost recunoscută oficial ca protectoare a muzicienilor, compozitorilor, cântăreților, lutierilor și poeților -explică MNaB (foto: Milan Sepetan).
