Cine să nu-l ştie pe superbul şi fascinantul Pinochio, mincinosul care a dominat lecturile copilăriei noastre? Credeam că el a rămas o filă de poveste, dar realitatea politicii noastre arată că Pinochio trăieşte printre noi. Dilema legată de modul în care ar urma să se formeze o societate nouă, prin fuzionarea Aeroportului Arad cu Aeroportul Internaţional Timişoara, în cadrul unei societăţi aeroportuare Banat, cu ignorarea cererii de privatizare a Aeroportului Internaţional Timişoara, a generat (aproape) un scandal public, în care politicienii din PDL se cred atacaţi, iar ceilalţi: PNL, PSD, PNŢ-CD şi Forumul German Timişoara cred că-şi fac datoria faţă de comunitate. Demersul jurnalistic iniţiat de ZIUA de Vest este acuzat a avea o componentă emoţională, dar numai cu emoţii pozitive s-au făcut revoluţiile în lume, deci şi la Timişoara. Asta, de fapt, nu contează. Contează MINCIUNILE descoperite. Vi le repetăm, cu riscul unei redundanţe asumate:
1. Ministrul secretar de stat Eusebiu Pistru a minţit în două documente ce poartă antetul Ministerului Transporturilor din Guvernul României, cu privire la hotărârile CL Arad şi CJ Arad, afirmând că s-a votat intenţia de fuzionare a Aeroportului Arad în noua companie. FALS! Şedinţa CL Arad este abia joi, 3 septembrie.
2. Se minte că, la Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş ar fi votat intenţia de participare la o nouă companie, prin fuzionarea amintită. Fals: În 2006 s-a votat intrarea CJ Timiş, cu un procent de 25 la sută, în Aeroportul Internaţional Timişoara, nu era vorba despre nicio fuzionare!
3. Se încearcă manipularea mass-media, deci a cetăţenilor, prin noi, cu prezentarea unei hârtii de la guvern, hârtie cerută de mai bine de o lună de către Primăria Timişoara, privind răspunsul faţă de necesitatea unui studiu de fezabilitate. Hârtia a sosit sâmbătă! S-a prezentat duminică, într-o conferinţă de presă susţinută la sediul PDL, de către domnul Constantin Ostaficiuc. Totul numai bun de încurcat logica. Minciuna domină politica românească, nu spun vreo noutate, spun numai că mi-este ruşine, o ruşine infinită în faţa celor cu nasurile lungi, nişte Pinochio pe care istoria îi va da de pământ. Şi de care se va uita. Până atunci, însă, să ştiţi că ei se cred zeii lumii, ei fac privatizări şi aruncă lumea în aer, după legile lor. Nu mă justific, exprim: demersul nostru nu a avut nicio influenţă politică, ci numai influenţa bunului-simţ şi a logicii, prin simpla observaţie a unei realităţi pe care ne-am săturat să o lăsăm manipulată de Pinochio. Şi de copiii săi politici.
