Motto.
”Articolul 1. Pe toată perioada stării de urgență se suspendă internările pentru intervenții chirurgicale, alte tratamente și investigații medicale care nu reprezintă urgență și pot fi reprogramate din toate unitățile sanitare cu paturi, publice și private, precum și consultațiile și tratamentele care pot fi reprogramate sau sunt programabile, în toate structurile ambulatorii, atât publice cât și private.”
Ordinul Comandantului Acțiunii nr. 74553 din 07.04. 2020
COMANDANTUL ACȚIUNII
SECRETAR DE STAT
ȘEF AL DEPARTAMENTULUI PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ
dr. RAED ARAFAT
Ultimul ordin, nr. 74553 din 07.04.2020, al domnului Comandant Raed Arafat, cu înaltul aviz al excelențelor lor, domnul ministru de interne Marcel Vela și domnul ministru al sănătății Nelu Tătaru, ca de altfel și precedentul ordin, nr. 74527/23.03.2020, a stârnit numeroase controverse în lumea medicală. Noul ordin este aplicabil pe întreaga perioadă a stării de urgență, cât o ține ea, neavând aproape nici o modificare la partea privind spitalele, dar are o modificare majoră referitoare al așa numitele ”structuri ambulatorii”.
Știu că domnul Comandant Arafat este un erou în viață al României. Cu mulți ani în urmă, domnul președinte Traian Băsescu îl decora în Piața Universității din București, adică la ”Kilometrul 0” al României. Dacă domnul Raed Arafat nu rămânea în România după terminarea studiilor de medicină, asemenea majorității compatrioților domniei sale din acea vreme, noi românii nu am fi avut modernul sistem de urgență actual, sau poate că l-am fi avut, odată și odată, dar mult mai târziu. În urmă cu puțin timp, domnul Victor Ponta, fost prim ministru, acuzând haosul guvernării liberale actuale, îl propunea pe domnul Arafat pentru postul de prim ministru al României, considerându-l unicul om capabil să restabilească ordinea în țară. Este mai presus de orice îndoială că și actualul prim ministru al României, domnul Ludovic Orban, are o părere foarte bună despre eroul timpurilor noastre. Prin urmare, numirea domnului Raed Arafat drept ”Comandantul Acțiunii” de luptă contra coronavirusului reprezintă certitudinea conducerii de partid și de stat că această luptă cu hainul Covid va fi încă o bătălie câștigată, măcar la noi în țară!
Tocmai de aceea, deplin încrezător în forța gândirii și în capacitatea organizatorică a domniei sale, îmi permit, cu umilință, să exprim niște nedumeriri, nici pe departe obiecții, în legătură cu ultimul ordin, din 7 aprilie 2020.
Ce înseamnă o ”urgență”, potrivit ordinului? Ceva pentru care, dacă nu ar fi, sunt suspendate internările pentru intervenții chirurgicale, alte tratamente și investigații medicale, care pot fi reprogramate. Dacă nu m-ați înțeles, să recitez din ordin cu precizie: ”se suspendă internările pentru intervenții chirurgicale, alte tratamente și investigații medicale care nu reprezintă urgență și pot fi reprogramate”.
După modesta mea experiență de 38 de ani în meseria de medic, distanța temporală de la starea de ne-urgență, nu prea știu cum să-i spun altfel, la starea de urgență poate fi uneori foarte mică. Exemplific, dintre numeroasele cazuri cunoscute, cu un pacient de vârstă medie, care în momentul consultației era fără acuze, cu examen clinic normal, ca de altfel toate investigațiile paraclinice făcute în ambulator, dar care, în urmă cu câteva zile, avusese o durere tipică de inimă, de angină pectorală. Am decis internarea de urgență, și în urma investigațiilor efectuate în spital, a trebuit operat de urgență: penta by pass aorto-coronarian (operație pe cord deschis) pentru că, dată fiind starea arterelor sale coronare, putea muri subit oricând, fără să mai apuce să se prezinte la spital ca o urgență… Am cunoscut și situații în care pacientul, diagnosticat complet în spital cu o boală care necesita intervenție chirugicală, a fost lăsat la domiciliu…fiind ”reprogramat” pentru operație la o dată ulterioară, de… nu era o urgență ”chirugicală”; din nefericire, nu s-a mai întors la spital…! Astfel de exemple cred că poate da orice medic din multe specialități ale medicinei, care a fost în contact permanent cu pacienții, măcar câțiva ani. Răscitind textul ordinului Comandantului, scurt, cum arată bine un ordin, cred că este puțin ambiguu față de gama extrem de variată de situații medicale de urgență (zic medicale de la medicină și nu de la medicină internă). În contextul ”luptei contra coronavirus” și al acestui ordin cine trebuie să își asume ”suspendarea internărilor”? Medicul de gardă, șeful secției, directorul medical, managerul, toți la un loc, directoarea de la DSP? Medicul de gardă, săracul de el, de obicei mai tânăr, mai începător, costumat actualmente anticovid din cap până în picioare, el hotărește, el ia decizia internării, cu riscul de a fi muștruluit, mâine zi, de șef, că nu a fost de fapt o urgență, că nu a respectat ordinul. Tot el poate lua și decizia neinternării, deși spitalele sunt cam goale… de când cu ordinul precedent, cel din 23 martie. Și dacă pacientul pleacă acasă, iar mâine zi moare, pur și simplu? Cine răspunde??? Nici dacă ordinul ar fi avut un tabel care să cuprindă toate aceste ”intervenții chirurgicale, alte tratamente și investigații medicale care nu reprezintă urgență”, tot ar fi complicat de luat o decizie din partea medicului de gardă. Personal întotdeauna am opinat, pentru internare, în situații incerte. Oamenii nu vin la spital de drag, de plăcere, vin pentru că au una sau mai multe suferințe!
Mi-aș permite să spun că întotdeauna (!) este mai bine pentru pacient să previi agravarea acută a bolii sale, adică urgența, decât să ajungă în acest stadiu, care de multe ori poate fi fatal. Evident că această prevenire a urgențelor poate fi făcută și este făcută așa de cele mai multe ori, la nivelul unui cabinet de consultații, mai ales în cabinetul medicului de familie, sau, la nevoie, într-un cabinet de specialitate. Care consultație se face, de cele mai multe ori, în urma unei programări. Cu aceste consultații, bașca tratamente, ”programabile” dar în primul rând ”care pot fi reprogramate” are ce are domnul Comandant, pentru că le suspendă! În plus, față de precedentul ordin, în care suspenda doar activitatea structurilor ambulatorii din spitale publice și private, acum suspendă ”toate” aceste structuri! Aparent nu le închide, doar suspendă activitatea lor programabilă și reprogramabilă. Să înțelegem că pacienții care vin la consultații neprogramați și nereprogramați pot fi consultați și tratați??? Trebuie spus că domnul Arafat, semnând doar ca secretar de stat MAI și șef al Departamentului Pentru Situații de Urgență, publica un ”Punct de vedere” (?!), nr. 1510228/24.03.2020, în urma ”numeroaselor solicitări ale pacienților și a cadrelor medicale”, după cum recunoștea în primul paragraf al notificării explicative a ordinului. În al treilea paragraf preciza că ”Interdicțiile prevăzute art. 1 nu sunt aplicabile în mod absolut și automat (s.m.!) ci pe baza analizei medicului curant de specialitate, care să justifice: necesitatea internării sau externării pacienților, pentru asistența spitalicească acordată în spitalele publice și private sau amânarea/reprogramarea consultațiilor sau a tratamentelor în ambulatoriu, în unitățile publice sau private care acordă asistență medicală ambulatorie”.
Nedumerirea mea, dat fiind faptul că domnul Comandant folosește în ordinele de urgență termeni puțin diferiți, care nu se regăsesc în Legea Sănătății nr.95 (articolul 70 se referă la cabinetele de medicină de famile și articolul 135 la asistenţa medicală ambulatorie de specialitate cu numeroase structuri medicale), este dacă fac parte sau nu cabinetele de medicină de familie din ”toate structurile ambulatorii”, așa cum scrie în ultimul ordin. În opinia mea, sper să nu facă. Mai mult, dacă tot pregătesc conducătorii noștri spitalele pentru a primi pacienți simptomatici infectați cu Covid, întreaga rețea de ”asistenţă medicală ambulatorie de specialitate” cum scrie în lege, sau, după cum scrie domnul Comandant Arafat, ”toate structurile ambulatorii” ar trebui să fie super activată (e), cu măsurile de prevenție adecvate, nu suspendată (e)!
Aceste ordine de suspendare sunt în concordanță cu lansarea unor rețele de telemedicină, care oferă consultații medicale on line (Casa Națională de Asigurări de Sănătate plătește deja consultațiile de acest gen!!!). Poate că acesta este motivul pentru care nu au fost închise cabinetele medicale, doar ”suspendată” activitatea lor…dar acele consultații on line nu sunt ”programabile”? Al cui să fie interesul, în această modernă, utilizată deja în alte țări, formă de consultație, al pacientului, al medicului, al celui care este proprietar de rețea de telemedicină?
Lăsând la o parte tainele exprimării medicale din articolului 1 al ordinului din 7 aprilie, dacă trecem la articolul 3, în care aflăm că prezentul ordin ”se transmite…în vederea diseminării către unitățile sanitare…”, mă înfior, dacă mă verific în dicționarul limbii române și aflu că diseminare înseamnă împrăștiere, răspândire naturală a semințelor, fructelor, polenului, dar și răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli” !!! ”Cu siguranță”, domnii care elaborează aceste ordine de urgență gândesc impecabil medical, gramatical și literar, implicit militar, în limba română contemporană, prin urmare, înalt patriotic!
Cu speranța ca starea de urgență să dureze cât mai puțin, și libertatea presei cât mai mult, adică pentru totdeauna, îmi fac autocritica, după ce m-am împiedicat în gândirea și exprimarea laconicelor ordine și subtilelor precizări: ”cu siguranță” eu nu mai înțeleg gramatica și sensul cuvintelor în limba română, eu sunt cel care nu mai gândește medical!
O rugăminte, totuși, pentru domnul Comandant! Corectați data din actualul ordin prin care vă referiți la vechiul ordin: în primul paragraf apare luna 02, în al treilea paragraf apare luna 03, care logic este cea bună. Fiind stare de urgență, micile neatenții din ordinele de urgență sunt explicabile, deși sunt convins că aceste ordine nu au fost elaborate pe repede-înainte! Dar uneori, așa cum se întâmplă și în medicina de urgență sau de ne-urgență, erori banale pot duce la erori grave, chiar fatale!
P.S. Din fericire, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a reacționat după primul ordin al Comandantului Acțiunii printr-un comunicat – ”Medicii curanți vor decide cazurile pentru care se continuă tratamentele și investigațiile”, semnat Biroul de presă, nedatat, dar limpede, clar si in limbaj medical, în care prezintă o listă a bolilor cronice care necesită “continuarea tratamentelor/investigațiilor”. Sper ca acest comunicat lămuritor să ajungă la cunoștiința tuturor medicilor curanți. Poate că va apărea și un comunicat din partea CNAS referitor la al doilea ordin, cel din 7 aprilie.
