După un an de la ultimul volum publicat, poetul George Lână a finalizat al nouălea volum de poezie, în engleză și română, intitulat Topirea la rece, dar, din păcate, din cauza pandemiei COVID19 nu îl va putea lansa.
Amintim că, în octombrie 2019, la Academia Română Timișoara, a avut loc lansarea antologiei de poezie Spațiul dintre două secunde, semnată de poetul George Lână, un volum generos care număr 456 de pagini și cuprinde 210 poeme în limba română, traduse și în limba engleză.
Redăm o parte din postfața scrisă de Dan Sgârță, la volumul Topire la rece:
”După ce i-a smuls timpului taina și vlaga – spațiul dintre două secunde fiind paradigma emblematică a poeziei lână-georgiene loc geometric al întâlnirii axei cerului cu axa mundană, al îmbrățișării misterului cu inconsistența profană, spațiul inefabil de unde lucrurile își iau semnificația și deplinătatea – iată-l pe George Lână, după numai un an propunându-ne o nouă salbă de perle poetice, mai toate decriptabile în cheia acestei paradigme….
O bună parte din poemele volumului au ca tematică această ecstază erotică – dorința de îmbrățișare și interiorizare a lumii, luminată acum de adânci și definitive înțelesuri -denunțând în fond setea absolută de mântuire, dar înțeleasă mai mult în accepția telurică, păgână a termenului: pentru vechii greci a te mântui înseamnă a-ți redobândi întregimea, armonia unui echilibru ipostatic, nesupus uzurii și corupției devenirii.
Poetul află că nu există în mod nemijlocit ca individ natural. Conștiința și biruința asupra morții presupun o nouă definire identitară.
Prin renunțarea la sine, Celălalt este integrat în economia propriei vieți în locul lăsat liber prin suprimarea egoului individual. De aici nevoia de intimă comuniune cu ființa nealterată a lucrurilor. De aceea vorbim aici de un erotism metafizic, de o dragoste care sporește în sânul vieții. E foarte potrivită aici vorba unui filosof danez de secol 19: cea mai scurtă cale către tine însuți trece prin celălalt.”.
Redăm penultimul și ultimul poem al volumului Topire la rece, semnat de George Lână
Fiecare poem de dragoste pe l-am scris/este oglinda în care binecuvântat/la scara unu la unu/mă revăd lângă o femeie/alături de care am înfruntat Neantul/ce mi-a hrănit constant sufletul și bărbăția/ori poate numai iluzia lor.
Îmi vine să urlu/nu mai privesc în nicio oglindă/mă năpădesc solzi de aramă/
Voi câteșitoate/ frumoasele toantele/deșteptele hâdele/ de care am fost îndrăgostit/ rugați-vă pentru clipa acestui poet/să nu-i curme lumina/ din pixu-i vrăjit/universal Gâdele.
