Acasă Editorial Încă o aniversare fără noimă

Încă o aniversare fără noimă

DISTRIBUIȚI

Contraeditorial

Veselie mare vineri la Palatul Administrativ Timişoara! În aceste vremuri de criză majoră, naţională şi internaţională, conducerea actuală a Consiliului Judeţean Timiş și-a dat arama uselistă pe față și a decis că e momentul să bea şampanie, să mănânce ”finger food”, să-şi împartă diplome, plachete, medalii, chiar și un așa-numit ”trofeu al recunoștinței” (!!!) cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la înfiinţarea instituției. Evident că nu au lipsit discursurile encomiaste cu privire la realizările de când a fost creat “corpul administrativ care avea să performeze şi să ducă judeţul la nivelul la care este astăzi” (toate citatele sunt din luările de cuvânt, publicate în articolul comunicat de presă, ZDV, 10 aprilie).

Evenimentul s-a desfăşurat în moderna sală din aripa nouă a Palatului Adminstrativ. Nu există dovadă mai bună “de performanţă” a Consiliului Judeţean decât această clădire! O adevărată împlinire a aleşilor judeţeni care, după ce au constatat, pasămite, că nu mai este nevoie de şcoli, grădiniţe, creşe şi altele asemenea pentru poporul alegător şi muncitor din judeţ şi din Timişoara, au realizat că nu se mai poate face admistraţie publică fără o ”ball room” de protocol, pe măsura funcţiilor şi a responsabilităţilor. Dar, mai ales, pe măsura realizărilor! Este greu să le pomeneşti pe toate, dar îndrăznesc să enumăr câteva. M-aş fi bucurat ca marea festivitate să fi avut loc, eventual, în foaierele hotelului Hilton, de pe C.D. Loga. Care hotel Hilton, veţi spune? Păi aşa mi-a motivat vânzarea de către Consiliul Județean a aşa-numitului Hotel Internaţional plus fostele “garaje ale partidului”, ca pe un viitor mare succes turistic și arhitectonic al Timișoarei, când l-am întrebat pe “unul dintre cei mai apreciați conducători ai CJ Timiș”, promotor înfocat al vânzării pe un preţ de apartament către o persoană privată și multiimplicată în racolarea bunurilor de stat. Era în urmă cu 20 de ani când, fiind consilier judeţean, m-am opus acestei afaceri vădit oneroase. Nu hotel Hilton, ci monument al privatizării sălbatice, făcute cu complicitatea reprezentanţilor noilor instituţii ale judeţului, este acum ruina fostei ”case a lui Ceaușescu”!

Să amintesc de odiseea deponeului ecologic, cu locaţie răsmutată după interese personale, de investiţiile mari, dar cu efecte mici, făcute la stadionul Poli, de lipsa racordurilor corecte la autostradă, la aeroport, de cât a durat şi pe ce bani, refacerea Palatului Baroc, a zonei Bastion, de starea de ruină a Castelului Huniade din centrul Timișoarei???

Nu este meritul foştilor conducători ai Consiliului Judeţean Timiş că judeţul Timiş este “unul din principalele motoare economice ale României”. Localizarea geografică, tradiţia de muncă bănăţeană şi mersul înainte al societăţii umane au fost şi sunt, din fericire, principalii factori de progres, inerent de altfel, de-a lungul a zeci de ani, într-o societate cât de cât liberă.

Citiţi discursurile autosărbătoriţilor, stimaţi cititori, şi veţi vedea doar platitudini demagogice. Nu se putea altfel, cu ce se puteau lăuda efectiv? Câte “obiective” judeţene au fost realizate la termen şi pe sume corecte? Din postura de fost consilier judeţean, vreme de patru ani, vă pot spune singurul “obiectiv” pe care l-am văzut îndeplinit la termen, cu asupra de măsură: deplasările în străinătate, cu finanţare de la bugetul Consiliului Judeţean! Zeci şi zeci de excursii, mascate, evident de cele mai generoase intenţii pentru binele judeţului! La acest capitol există, după cum arată ultimele excursii de răsunet ale actualei conduceri, stabilitate! Că tot a fost invocat acest cuvânt la marea aniversare! Partidele reunite care conduc judeţul “au nevoie de stabilitate”, implicit de continuitate, adică “să țină seama și de experiența acumulată de cei care au ajuns la o anumită vârstă”, ca să citez din alte discursuri ale foştilor conducători ai județului Timiș. Halal continuitate şi stabilitate!

M-a impresionat discursul domnului ministru Sorin Grindeanu. Domnia Sa a mărturisit că “cea mai dragă funcție pe care a ocupat-o în cariera sa administrativă a fost cea din conducerea instituției sărbătorite, acolo unde de fiecare dată revine cu drag”. Aproape că îţi vine să îl întrebi, înduioşat de patriotismul local declarat, de ce a plecat, după şase luni, de la conducerea judeţului la Bucureşti? Pentru funcţia de prim-ministru? Dar înţelegem că deasupra deasuprelor vibra în pieptul său de mare român patriotismul naţional: a acceptat înalta funcţie pentru binele întregii Românii! Carevasăzică pentru ordonanţa 14, că de ordonanţa 13 nu prea-i place să i se amintească… În spiritul excelentei şcoli de propagandă a PSD-ului, care presupune și ceva sinceritate în discursul politic, domnul Grindeanu a picurat şi câteva note critice cu privire la tărăgănarea unor “proiecte” judeţene. Mi-ar fi plăcut să pomenească de vreunul finalizat la termen… Deja hârşit, dar şi păţit politician, bun cunoscător al dialecticii pesediste (“știu cât ești de trecător într-o funcție și cât de repede poți fi schimbat”), speră să fie “invitat şi la aniversarea de 35 de ani”, pledând pentru “stabilitate indiferent de cine conduce Primăria Timișoara și Consiliul Județean Timiș”. Pentru că, nu-i așa, “proiectele Timișului trebuie să fie duse la bun sfârşit”. Aferim, aferim, că şi noi asta dorim! Numai că avem altă dialectică, diferită de cea marxist–stalinist-ceauşistă, că de cea pesedistă am pomenit, cu privire la stabilitate şi continuitate: să mai încerce şi alţii, nu tot ei, ducerea proiectelor “la bun sfârşit”…

Nu cred că ar trebui să aniversăm instituții administrative doar pentru că ele există de câteva zeci de ani. Știu că acest gen de festivism pupăcios, autolăudăros și găunos este foarte întâlnit în România. Dar dincolo de satisfacția autosărbătoriţilor în gâdilarea reciprocă a burții umflate de sinecuri de la stat, este un festivism păgubos și fără de niciun folos pentru români.

Comentarii

comentarii