Nimeni nu vorbeşte despre greutatea şi importanţa articolului 34 din Constituţia României. Ce să credem? Ignoranţă? Necunoaştere? Sfidare? Acest articol prevede limpede că statul, şi prin extinderea reprezentărilor, administraţia locală fiind asimilată ”statului local”, are obligaţia de a proteja sănătatea cetăţenilor şi IGIENA! Igienă fără apă caldă? Igienă fără confortul minim necesar desfăşurării activităţilor dintr-o familie? Dar dintr-un spital? Sau dintr-o şcoală?
Actuala administraţie a Timişoarei, ajunsă la succes în septembrie 2020 doar pe dorinţa de schimbare şi de detaşare de anumite accente ale primarului Robu, dar şi a unor persoane din jur (despre care nu mai are rost să amintim, devenim redundanţi) a afirmat clar despre COLTERM: ”Avem soluţii, avem specialişti!” ca să nu mai amintim despre emfaza expresiei rostite cu feţele radioase: ”De acum, expresia <<nu se poate>> va dispărea din administraţia Timişoarei”. Aşa a spus fostul candidat, Dominic Fritz.
COLTERM este în insolvenţă, soluţiile nu sunt viabile, nu se semnează contractele pentru acea cantitate minimă de gaz, mor oameni, plâng femeile care au copii mici în casele lor, este frig chiar şi pentru cei mai sănătoşi oameni, este inadmisibilă şi penibilă imaginea unui timişorean în apartamentul racordat la COLTERM, înfăşurat în pături sau făcând ”duş” cu ajutorul unor sisteme de oale, în care s-a încălzit apa pe aragaz. Detestabil! Era posibil, în vremea studenţiei, pe câte un munte, în câte o cabană la care se ajungea greu, ca sistemul de încălzire să fi fost avariat, iar duşurile defecte, şi toată imaginea aceea, creată din dorinţa de păstrare a igienei, cu spaima ultimei picături de apă caldă pentru cel care urma să intre în acelaşi duş, să fi fost aşa, cum e acum. Doar că în studenţie, lucrurile mai pot fi luate în glumă. Într-un oraş serios şi bine aşezat ca Timişoara, aceste imagini sunt ale bătăii de joc, ale ignorării unei populaţii inteligente, active, care a început acum 32 de ani, o revoluţie. Dacă cineva consideră că accentele de invitare la mişcări de stradă sunt o glumă, se înşală. Aşa a început în decembrie 89. Desigur, supărarea era mai veche. Desigur, s-au modelat între timp structurile sociale, mulţi timişoreni autentici au plecat spre vestul Europei, alţii din alte regiuni istorice ale ţării au venit aici, dar inteligenţa este constantă, timişorenii nu pot fi manipulaţi.
Mai este vorba despre acelaşi refren: ”vechea moştenire”, cu datoriile rostogolite ale Colterm-ului. Dar cum se leagă ele de faptul că în primăvara anului acesta, primarul şi viceprimarul Laţcău, despre care se spunea că la ora trei din noapte are soluţii, dacă este trezit din somn (o legendă urbană penibilă) au fost sfătuiţi să aprovizioneze cu cărbune oraşul, să facă contracte pentru gaz? Nu s-a întâmplat nimic. Luna octombrie, la final, cu zile însorite, darul lui Dumnezeu pentru noi, ca cetăţeni, nu pentru cei care ne sfidează cu încăpăţânare perpetuă, va trece. Deja noaptea este foarte frig. Cu mult cinism, unii îi întreabă pe alţii, aflaţi pe lista ”celor 50.000”: de ce nu ai pus centrală pe gaz, deja din vară? Iată de ce: în curând, la cererea UE, se vor desfiinţa centralele de apartamente, se cere montarea unor centrale de imobil, cu repartizare spre fiecare apartament. Şi pentru că o cerere de deconectare la COLTERM poate sta luni de zile, iar răspunsul vine adesea în toiul iernii, când nu se mai poate face nimic. Şi pentru că montarea unei centrale ar mai putea fi o modelare a interiorului, pe care unii nu ar fi putut să o facă. De ce atâtea răspunsuri pentru întrebări fără rost? Mai exact, tot cel păcălit şi umilit va da socoteală, nu?
Da, exact ca în comunism, exact ca în nazism.
Primarul Fritz a afirmat ieri că a găsit soluţii, cu un alt contractant de gaz. Soluţia a fost găsită de fapt de Ministerul Energiei, la insistenţele preşedintelui CJT, Alin Nica şi ale prefectului Ovidiu Drăgănescu. Timişoara este jumătatea înfrigurată a judeţului Timiş, iar domnul Alin Nica era obligat moral să susţină găsirea unei soluţii, chiar dacă asta nu a fost apreciat public. Dar acel contract nu s-a semnat.
Acum, aflăm ”marea bucurie”: contract pentru gaz pentru trei zile, căldură şi apă caldă, doar noaptea …
Vom porni duşurile noaptea, ne vom revolta dimineaţa, trezindu-ne în frig şi vom aştepta seara … să se facă noapte.
Ne-aţi făcut program, ”dragi conducători iubiţi ai Timişoarei!”
