Acasă Editorial Încep jocurile

Încep jocurile

848
DISTRIBUIȚI

…nesportive, neolimpice, jocurile de manipulare şi de interese politice. Despre acestea este vorba. Jocurile cu planuri, ideologii, înţelepciuni amestecate cu  politici de dezbinare, amestecuri cu persoane şi personalităţi politice, fie ele locale sau naţionale. Nimeni nu mai înţelege nimic. Dacă există logică în  crearea unei alianţe  pentru îndepărtarea unui partid care  a făcut numai rău oamenilor din această ţară, care a dus oameni în pragul  sinuciderii, ba chiar a generat  moarte, nu toate asocierile au logică.

La nivel local, în Timişoara,  a luat naştere, cu ani în urmă, „Alianţa  pentru Timişoara”,  din care fac parte  PNŢCD, PNL, Forumul German, PSD. Această alianţă a promovat inclusiv triumviratul Geoană – Antonescu – Johannis, în campania pentru turul doi al prezidenţialelor din 2009. Primarul Ciuhandu a fost cel care  s-a expus chiar public pentru  susţinerea unui candidat, care, deşi reprezenta alianţa, era un om din PSD, partid ce nu a avut parte de prea multă simpatie în Timişoara, în  toţi anii de după Revoluţie.  Acum, în ianuarie 2012, la mai bine de un an de la formarea susținerii triumviratului, lucrurile balansează spre o combinație cel puțin  bizară. Aparent, aranjamentele politice se numesc „interesele urbei” sau „interesele comunităţi”, drept care, mai nou, revolta primarului Timişoarei împotriva PNL generează  asocierea cu PDL local, care, ce-i drept, chiar votează la unison iniţiativele Primăriei Timişoara. Să fie, oare, chiar atât de sinceră această alianţă acoperită? Personal, nu cred în ea. Nici nu aş avea vreun motiv întemeiat să o fac, pentru că, din păcate, se adevereşte, zi de zi, că în  România etica  este într-o criză mai mare decât criza mondială. Idealurile noastre  despre partide şi politicieni, atunci când mai există, sunt numai bune de spulberat. Au grijă  ei, politicienii, să ne frângă stările şi să ne  răstoarne şi logica pe care  o implicăm în analize mult prea complexe, comparativ cu „mărimea” caracterelor lor. Jocurile în care intră Timişoara, condusă când „hăis”, când „cea”, fac rău, cu adevărat, comunităţii. Ce-i drept, alegerile locale sunt… abia peste  un an. Ce lungă cale şi cât de multe compromisuri se mai fac până atunci…Iar noi, da, noi, mai revoltaţi, mai concilianţi, mai răbdători, mai pretenţioşi, pierdem timpul cu ei. Cred că este adevărat ce-mi spun prietenii: nu merită!

Comentarii

comentarii