Lipsa fondurilor alocate infrastructurii cronicizează criza, reiese dintr-un studiu KPMG
Reprezentanţii sectorului public din întreaga lume sunt de acord cu furnizorii privaţi de bunuri, lucrări şi servicii în domeniul infrastructurii şi cu mediul de afaceri că eficienţa guvernului şi finanţarea sunt principalele probleme ce trebuie rezolvate pentru realizarea proiectelor de infrastructură, a reieşit dintr-un studiu comandat de KPMG, o reţea globală de firme independente ce furnizează servicii de audit, asistenţă fiscală şi consultanţă. Acest studiu este cel de-al treilea dintr-o serie de sondaje la nivel global cu privire la infrastructură, realizate în ultimele 12 luni de KPMG International în cooperare cu The Economist Intelligence Unit (EIU); primul a fost un sondaj în rândul liderilor executivi din mediul de afaceri (ianuarie 2009) iar cel de-al doilea a avut drept participanţi pe furnizorii de servicii din infrastructură (august 2009). Participanţii la sondaj din diverse regiuni şi ţări au împărtăşit opinii similare cu privire la majoritatea subiectelor abordate.
În acest ultim sondaj, 56% din respondenţi au spus că lipsa fondurilor rămâne cel mai mare obstacol în calea dezvoltării infrastructurii. „Pachetul de stimulente a fost un prim pas, dar numeroşi reprezentanţi guvernamentali ne spun că au nevoie de o strategie de investiţii în infrastructură pe termen lung pentru a răspunde nevoilor ţării lor,” a spus Bill Bowman, Deputy Senior Partner la KPMG Romania. „Pentru a moderniza infrastructura la nivel mondial va fi nevoie de investiţii masive şi de cooperarea sectorului public cu cel privat mulţi ani de acum încolo. Ţările care reuşesc să realizeze investiţiile necesare în infrastructură acum, au toate şansele să fie liderii de mâine.”
Optzeci şi unu la sută dintre reprezentanţii sectorului public intervievaţi sunt de părere că eficienţa guvernului reprezintă o barieră serioasă împotriva realizării proiectelor de infrastructură. Această opinie a fost împărtăşită şi de respondenţii din sondajele anterioare realizate de KPMG, un procent de 68% dintre liderii executivi şi 69% din furnizorii de servicii de infrastructură din sectorul privat exprimând aceeaşi îngrijorare. Toate cele trei grupuri, respectiv un procent de 69% din reprezentanţii sectorului public, 56% dintre liderii executivi şi 60% din furnizorii de servicii de infrastructură, au indicat de asemenea că gradul de disponibilizare a fondurilor reprezintă principalul obstacol în calea dezvoltării infrastructurii.
Reprezentanţii sectorului public intervievaţi au identificat şi alte probleme ce reprezintă o piedică în calea dezvoltării infrastructurii: jumătate dintre respondenţi au indicat procesul lent de obţinere a aprobărilor necesare pentru pachetul de stimulente ca fiind cel mai serios obstacol în calea utilizării rapide şi eficiente a fondurilor destinate lor; după nevoia de finanţare suplimentară, politizarea priorităţilor (33%) şi lipsa nevoii de urgentare (21%) au fost menţionate ca fiind cele mai serioase impedimente împotriva proiectelor de infrastructură; exprimând aceeaşi opinie ca şi furnizorii de infrastructură din sectorul privat, 58% din reprezentanţii sectorului public şi-au exprimat îngrijorarea că mediul politic este o piedică în calea realizării proiectelor de infrastructură.
După cum subliniază Bowman, „În România, infrastructura inadecvată constituie o problemă. Numeroşi investitori şi asociaţii de afaceri au subliniat că acesta constituie un adevărat impediment în calea investiţiilor, şi prin urmare, un obstacol în calea unei dezvoltări economice susţinute. Reţeaua de transport este doar un exemplu – România continuă să aibă un număr mic de kilometri de autostradă şi pentru a traversa ţara eşti nevoit să circuli pe drumuri cu două benzi periculoase şi cu deficienţe de calitate. Traficul feroviar se desfăşoară lent şi nu te poţi baza întotdeauna pe acesta. Infrastructura României este rămasă în urmă nu numai faţă de Europa Occidentală, dar şi faţă de celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, cum ar fi Croaţia şi Ungaria.”
Daniela Nemoianu, Head of Advisory la KPMG Romania şi partener al Firmei de Avocatură corespondente Nemoianu Attorneys at Law, subliniază: „Comunitatea de afaceri a recomandat în continuu guvernului în ultimii 15 ani să se concentreze asupra decalajelor din infrastructură care constituie o prioritate importantă si urgentă, în special în condiţiile în care această situaţie a generat rezerve pentru mulţi investitorilor străini potenţial interesaţi de România, iar pentru cei deja prezenţi (indiferent daca români sau străini), dificultăţi enorme, nenumărate pierderi comerciale şi diminuarea competitivităţii. Există în prezent sume semnificative disponibile din fondurile europene pentru finanţarea proiectelor de infrastructură, prezentând o oportunitate istorică pentru modernizarea ţării. Aceste investiţii nu numai că ar asigura României infrastructura de care are nevoie în secolul 21, dar pe termen scurt, ar contribui la ieşirea din recesiune prin crearea unor locuri de muncă şi impulsionarea sectorului construcţiilor. Accesarea unor astfel de fonduri atrage însă automat o atenţie sporită din partea Comisiei Europene şi implică transparenţă, concurenţă loaială, un robust management al proiectelor, eficienţa costurilor, standarde înalte de calitate şi o performanţă ridicată astfel încât rezultatele finale să fie durabile, iar banii europeni sa fie cheltuiţi pentru binele public. ”
Un aspect interesant a fost acordul exprimat în cadrul celor trei sondaje asupra modului de soluţionare a impasului prin care trece infrastructura; 65% din reprezentanţii sectorului public, 80% din liderii executivi şi 40% din furnizorii serviciilor de infrastructură au menţionat că guvernele ar trebui să aibă o mai strânsă colaborare cu sectorul public pentru îmbunătăţirea derulării proiectelor de infrastructură. Reprezentanţii sectorului public au recunoscut însă că există bariere în calea unei colaborări mai eficiente cu omologii lor din sectorul privat, dintre care cea mai semnificativă este diferenţa de cultură între cele două sectoare, menţionată de 45% dintre respondenţi. Nu numai că o infrastructură îmbunătăţită atrage investiţii care la rândul lor generează locuri de muncă şi venituri fiscale, dar este un fapt recunoscut că activitatea în infrastructură poate reprezenta un stimul economic dacă este gestionată corect. În această privinţă se pare că România se confruntă cu întârzieri insurmontabile.
La întrebarea referitoare la modalităţile de depolitizare a proceselor în infrastructură, soluţia principală indicată de respondenţii din sectorul public a fost creşterea transparenţei în selectarea proiectelor de infrastructură (41%), urmată de îmbunătăţirea procesului de achiziţii prin parteneriate public-private (37%).
Reprezentanţii sectorului public au indicat, de asemenea, că o mai bună formare profesională în sectorul public (37%), depolitizarea proceselor publice legate de infrastructură (35%) şi utilizarea într-o mai mare măsură a parteneriatelor public-private (34%) reprezintă principalele modalităţi de optimizare a dezvoltării infrastructurii în domeniul lor de activitate.
„Avem acum oportunitatea rareori întâlnită de a ajunge la un consens asupra modului de realizare a unor investiţii strategice în infrastructură,” a adăugat Bowman. “Investiţiile în infrastructură generează venituri imediat dar şi pentru mulţi ani după aceea, stimulând economia prin crearea unor locuri de muncă pe termen lung, atragerea şi păstrarea afacerilor şi îmbunătăţirea standardelor de viaţă. În România, creşterea transparenţei proiectelor în infrastructură este esenţială astfel încât publicul să vadă că banii folosiţi din contribuţiile lor aduc valoare. Toate autorităţile ar trebui să îşi îmbunătăţească performanţele în acest sens.”
Bowman a continuat, „În România este, de asemenea, nevoie de mai multe Parteneriate Public – Private (PPPs) pentru proiectele de infrastructură. Până în prezent numărul PPPs în ţară a fost foarte scăzut, ceea ce constituie o pierdere, având în vedere că proiectele din sectorul public pot beneficia într-o mare măsură de experienţa pe care o poate aduce sectorul privat. Societăţile din sectorul privat pot oferi capacităţile lor tehnice şi pot de asemenea orienta proiectele mai mult asupra nevoilor consumatorilor finali, datorită cunoaşterii mediului de afaceri.”
Sondajul KPMG prezintă opiniile unui număr de 392 reprezentanţi din sectorul public în funcţii executive din întreaga lume, implicaţi în politica, achiziţia sau dezvoltarea în domeniul infrastructurii, intervievaţi în noiembrie şi decembrie 2009.
