Conform lui Tiberiu Lelescu, directorul Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală (DADR) Timiş, una dintre cele mai mari ţepe date agriculturii din ţara noastră este faptul că s-a interzis cultivarea de soia modificată genetic, cu efect direct asupra creşterii importurilor şi, prin urmare, şi a consumului. Aşadar, cine pierde şi cine câştigă din această afacere? “Una dintre consecinţele interzicerii cultivării soiei transgenice în ţara noastră a dus la scăderea drastică a suprafeţelor alocate soiei şi, implicit, a producţiei de boabe. De asemenea, a determinat creşterea importurilor de soia. România a redevenit importator net de boabe de soia, cu un efort valutar suplimentar de 60 milioane euro, în anul 2007 şi de 117 milioane euro, în 2008. Pierderea unui profit potenţial de către fermieri, de 11 milioane de euro în anul 2007 şi de 20 milioane euro în cel de-al doilea an. Pierderi indirecte cauzate fermierilor, de 3,4 milioane euro, în anul 2007 şi de aproape 6 milioane euro, în anul 2008 , fără a lua în calcul eforturile suplimentare pentru combaterea buruienilor problemă”, a spus Lelescu, vineri, 18 februarie.
România s-a transformat într-o ţară care importă 80% din necesarul de şrot de soia. Acest import provine din soia modificată genetic, în cea mai mare parte din Brazilia, Argentina sau SUA. “Principala cauză a producţiilor mici obţinute în cazul soiei convenţionale este imposibilitatea de a controla spectrul larg de buruieni care apar, cresc şi se dezvoltă pe parcursul perioadei de vegetaţie. În Insula Mare a Brăilei au fost încercate diverse scheme de erbicidare în cultura de soia convenţională. Indiferent de schemă, au fost utilizate şase sau şapte erbicide. Cu toate eforturile depuse, aceste încercări de control al buruienilor nu au avut rezultate mulţumitoare. Rezerva de buruieni după soia convenţională a crescut continuu”, a spus Lelescu.
