Kamal Al Barri este, potrivit cercetărilor DIICOT, un „cunoscut cămătar din Timișoara”. Cetățeanul româno-sirian a făcut o avere de milioane de euro împrumutând sume de bani oamenilor aflați în nevoie și luându-le în schimb, prin executări judecătorești, bunuri zeci de ori mai valoroase. Recent, Ziua de Vest vă prezenta cazul lui Motrescu Nicodim Ijac și împuternicitului său Urian Stancu, cei care și-au pierdut imobilul evaluat la 1,5 milioane de euro pentru un împrumut de puțin peste 50.000 de euro. Astăzi, vă prezentăm povestea altor două persoane care spun că au fost prejudiciate de Kamal Al Barri: frații Basel și Haitham Hamati.
Cei doi aveau afaceri în producție alimentară. Au fost loviți în plin de inflația din anii 90 și începutul anilor 2000, astfel că atunci când banca nu le putea oferi credite, au apelat la „serviciile” lui Al Barri. Au împrumutat de la „cunoscutul cămătar” în jur de 80.000 de dolari, în mai multe tranșe, dar s-au trezit că au de plătit înapoi și „dobândă la dobândă”. Per total, sume de câteva ori mai mari decât împrumutul inițial. Din naivitate au semnat, între 2001 și 2007, mai multe contracte de vânzare-cumpărare cu simulație, pe sume mult sub evaluările reale. Au avut mai multe încercări de a restitui împrumuturile, însă conaționalul lor găsea tot felul de pretexte pentru a refuza orice înțelegere amiabilă. Până la urmă, s-au trezit evacuați, iar Kamal Al Barri ar deține în continuare – direct sau prin socrii săi – imobilele luate de la cei doi frați.
Vorbim de imobile a căror valoare, astăzi, ar fi în jurul a 7 milioane de euro, reprezentând spații comerciale, apartamente și terenuri de pe bulevardul Eroilor, de pe Calea Lipovei, din Piața Nicolae Bălcescu sau din Chișoda. Al Barri a fost și filmat în timp ce povestea unor apropiați – acum „dușmani” de-ai săi – cum se folosea de o relație amoroasă cu fiica fostei șefe de la Curtea de Apel Timișoara pentru a-și atinge scopurile.
În filmarea cu pricina, datată 25 octombrie 2015, „cunoscutul cămătar” declara că proprietățile luate de la frații Hamati sunt în valoare de 1,25 milioane de euro. Negând varianta prezentată de Kamal – cum că ar fi vorba de împrumuturi de sute de mii de dolari neplătite –, Basel Hamati ne explică, într-un interviu, cum ar fi căzut în plasa „cunoscutului cămătar”:
ZdV: Cum l-ați cunoscut pe Kamal Al Barri?
BH: L-am cunoscut în facultate. Suntem din aceeași țară, chiar din același oraș. Eram mai mulți sirieni aici la facultate. Noi, după Revoluție am început afacerile, am mers pe partea de producție. Am început prin 94 – 95. Cum era atunci inflația, aduceam ambalaje și materie primă din Ungaria, socoteam că ieșim mai bine, dar, cu cursul valutar care se dădea peste cap de la o săptămâna la alta, am intrat în dificultăți cu plățile. Nu aveam să dăm salarii. Ieșeam numai pe pierdere.
Și atunci ați împrumut bani de la el?
Da, într-o zi eram într-un local din Complex. De la „Ce faci?” – „Ce faci?”, a început să mă întrebe cum merg afacerile. I-am spus că e greu. „Dacă vrei, pot să te ajut, dar nu vreau parte din afacere. Nu mă pricep la afaceri și nu vreau să mă complic. De la alții iau 8, 10, 12%. Uite, de la tine iau 5% pe lună”, a răspuns el. Prima tranzacție a fost de 5.000 de dolari, cu dobânda asta de 5% pe lună. După prima lună a adunat dobânda și ne-a mai dat 8.000 de dolari. A doua lună, când s-a ajuns la debit plus „dobândă la dobândă”, a zis că trebuie o garanție imobiliară cu valoare de 5-6 ori mai mare decât debitul și dobânda la dobândă.
Și nu v-ați dat seama că ceva nu este curat la mijloc?
Acum știm că era premeditat, că voia să ne ia proprietățile la 10-15% din valoare, dar noi nu-am gândit la așa ceva la momentul ăla. Am tot zis că o să trecem peste această perioadă. La un moment dat, înainte să facem primul contract, a început să spună „Viața are și moarte. Pe mine nu mă interesează, v-am plătit destul. Să îmi «scrieți» și mie un activ”. La notar, a zis să facem contract de vânzare-cumpărare simulat, nu împrumut cu garanție, ca să nu vadă organele statului că el dă bani cu dobândă. Pe vremea aia, băncile îți dădeau greu bani, așa că am mers tot pe încredere, ziceam că e un om de bună credință. Când a ajuns la 20.000 de dolari (datoria – n.r.), am mers și i-am făcut acel prim act de vânzare-cumpărare pe un activ. Suma asta era doar 10-15% din valoarea reală a activului. Și tot așa, mereu când se strângeau 10-15-20% din valoarea altui activ, făceam contract. Am zis că poate dă Dumnezeu să găsim un client de bună credință care să cumpere una, două active și să plătim toate datoriile. El ne asigura: „Când înapoiezi banii, îți dau activele înapoi, inclusiv taxele notariale”.
Și nu ați mai primit activele înapoi…
Nu ni le-a mai dat… Am plătit lunar cât am putut, în total vreo 400.000 de dolari, când dobânda, când numai dobânda la dobândă, după posibilități. Dar „datoriile” au continuat să crească și, când s-au strâns vreo 150.000 – 180.000 de dolari pe hârtie (debit plus dobânzi – n.r.), deja ne luase toate opt active. A prins și un moment, când se apropia intrarea în UE, de ne zicea că nu mai lucrăm în dolari, așa că a convertit în euro. Era 1,1 cursul, dar ne-a înșelat și cu conversia. A păstrat aceeași valoare, dar în moneda nouă. Când i-am adus un client (care să cumpere activele – n.r.), a spus că îi trebuie toți banii odată. Am mai găsit un client care voia să cumpere două active, ne-am înțeles cu el, clientul a venit cu banii pregătiți, dar Kamal a plecat în Siria. Când și-a mai revenit economia, banca ne-ar fi dat banii, dar el tot găsea câte un motiv să refuze. A intervenit și Liga Siriană, ne-au spus că, în principiu, noi avem dreptate, dar au plecat. Am încercat și cu ambasada siriană și a venit aici o delegație. Tot la fel, când a vrut să încheiem înțelegerea, tot refuza, ba că vrea așa, ba că vrea altfel. După aceea, am vrut să recuperăm banii în instanță…
Mai apoi ce s-a întâmplat?
Ne cerea tot câte 3 sau 4 milioane de euro. Nu a luat banii de la clienții de bună credință. Cum prin contracte erau trecut activele pe numele lui, ne-a făcut evacuarea. Am intrat în dificultate foarte mare când ne-a făcut evacuarea. L-a scos pe fratele meu cu copilul de doi ani din casă. Magazinele le-a luat, așa că nu mai aveam nicio sursă de venit. Degeaba încercam contestații că nu mai aveam cum să angajăm avocat. Pe parcurs, am tot încercat să rezolvăm amiabil. „Nu, că îmi trebuie 3, 5, 7 milioane”. Știți cum e când nu vrei să vinzi, ceri foarte mult. Toate beneficiile le-a vrut el. Este imposibil așa ceva! Am aflat, a făcut și cu alții înainte. Ca noi sunt încă 10, 20, 30 de oameni. Aranja toate, cu licitații, cu tot!
Recent, în spațiul public a apărut o înregistrare în care Kamal se laudă cu influența pe care o are în tribunal. Vorbea chiar de procesul cu dumneavoastră…
Se văd clar aranjamentele lor. Am pierdut procesele aici (la Timișoara – n.r.), dar ne-am bazat pe București (în 2015 – n.r.) la procesul final pe fond. Avocatul nostru a cerut amânare, să mai prezentăm niște documente, dar înainte să înceapă procesul ați văzut că recunoaște pe înregistrare: „Gata, am câștigat!”. Era aranjată situația cu una dintre judecătoare. După am mai încercat noi să îi spunem să facem evaluare. Acceptam și să mai pună 10-20% penalizare. Nu, că nu știu ce, tot zicea el.
Și acum, după ce ați trecut prin toate astea, ce părere aveți de cele întâmplate? El ar lucra, în continuare, la Spitalul Municipal…
A făcut un joc, după mine, inuman, de mafiot. În momentul în care a continuat școala și specializarea. A vrut să aibă o „mască” frumoasă, să fie văzut bine. Prin asta a vrut să își facă imagine bună și relații. „Nu, sunt doctor, de bună credință am făcut banii!”, declară el. Lumea nu știe. Zice că este doctor la „Clinicile noi”. Nu se poate! Cum poți să fii medic și cămătar? Cu noi, să zicem că am greșit noi, dar cu alții? Sunt zeci de victime. El maschează cămătăria cu slujba. Pe de o parte, spui că tratezi oameni, dar tu scoți alți oamenii cu tot cu copii în stradă. Cum se poate așa ceva?
În prezent, după ce au văzut filmările în care Kamal Al Barri se laudă cu influența sa, cei doi frați încearcă să redeschidă dosarele și să își recupereze bunurile care în prezent valorează „7 sau 8 milioane de euro”, potrivit acestora. Tot aceștia susțin că ar avea până la zece martori care pot depune
