„Nu eram pregătiți deloc. ISU avea doar două bărci cu vâsle, iar una a fost luată de ape. A fost haos total”, povestește Ovidiu Drăgănescu, prefectul de atunci al județului. În lipsa echipamentelor, intervențiile au fost improvizate, iar ajutoarele au venit cu întârziere, după ce situația a devenit imposibil de ignorat la nivel național.
Inițial, autoritățile centrale erau concentrate pe criza jurnaliștilor răpiți în Irak și pe semnarea tratatului de aderare la UE. Abia după câteva zile, primele echipe de intervenție bine dotate au sosit din Satu Mare, urmate de convoaie de ajutoare din toată Europa.
În ajutorilor sinistraţilor s-a mobilizat însă comunitatea internatională. A fost o acţiune fără precedent. În acele zile, pe străzile Timişoarei puteau fi zărite, prin tranzit, spectaculoase convoaie de transportoare, sosite din Ungaria, Germania, Finlanda, Austria, Cehia şi Luxemburg. Cărau utilaje şi echipamente de intervenţie, pompe de mari dimensiuni pentru extragerea apei, bărci de salvare, corturi de campanie, zone de prim ajutor şi alte ajutoare. Au venit cu tot cu specialişti.
Localități ca Foeni, Cruceni sau Otelec au fost cele mai afectate. „Topografii militari au fost primii care ne-au avertizat că viitura va străbate întreaga câmpie. Apa a mers încet, dar sigur. Casele din văiugă se prăbușeau una după alta”, își amintește Drăgănescu.
În ciuda dimensiunii dezastrului, nu s-au înregistrat decese. Armata, pompierii și voluntarii au reușit evacuarea oamenilor și chiar a animalelor, transportându-le cu elicoptere și bărci către zone sigure.
Inundațiile au fost un semnal de alarmă. „De atunci, România a introdus sistemul de coduri de avertizare – galben, portocaliu, roșu. Acum suntem la standarde europene, dar acel moment a fost unul de cotitură”, spune fostul prefect.
În doar șase luni, în județul Timiș s-au construit peste 800 de case noi.
Comentarii
comentarii
