„Banatul Medieval. De la Dunăre la Criș. 934-1716” – volumul 1, este titlul cărții lansate de Ioan Hațegan, miercuri, 29 mai 2024, în sala rectoratului universității Politehnica. Este vorba de cea de-a 80-a carte publicată de reputatul istoric timișorean. O întrebare legitimă: de ce Banatul de la Dunăre la Criș? În condițiile în care vorbim despre termenul de banat din 1718, după semnarea tratatului de la Pasarowitz dintre Imperiul otoman și cel habsburgic, iar zona geografică este cuprinsă între Mureș-Tisa-Dunăre și munții Carpați.
“Am început acum un an, când am început să gândesc, ce și cum. S-au legat niște lucruri în mintea mea în cele cinci decenii de activitate. Am pornit de la Glad și Achtum, întinderea voievodatului lui Achtum până la Crișul alb și părțile Transilvaniei. Am văzut că Chanadinus, regii maghiari, turcii otomani au făcut același lucru, s-au dus de la Dunăre până la Crișul alb. Toți. Și a fost o tradiție și o organizare psihică-economică-socială și chiar politică, care a continuat timp de 700 de ani. Și am zis că dacă nimeni nu a îndrăznit până acum, îndrăznesc eu. Să văd ce zic colegii istorici”, a explicat Ioan Hațegan.
Ioan Hațegan este responsabil de primele cărți de istorie alternative, pentru elevii din Banat. Prima carte scrisă de Hațegan a fost în 1978, care însă a văzut tiparul doar după revoluție din 1989. Și nu e prima carte care nu a trecut de cenzura comunistă.
“În 78, la muzeul din Timișoara vorbeam despre dragostea mea pentru Pavel Chinezul. Și după ce se termină, vine o doamnă și mă întreabă dacă nu vreau să public cartea la ei, la București, la Editura Științifică și Enciclopedică. Mi s-a spus să reduc la sistemul de voievozi cu sistemul de palmă, care era în cărți, și să pun să citească tovarășul. Am zis că nu vreau. Și atunci mi-au zis să iau cartea acasă. A apărut de abia în 1994, cu ea am luat premiul Academiei. Și am mai avut o creație socialistă: Filipo Scolari, prin 85. Directorul editurii mi-a spus că această carte nu poate apărea pentru că Filipo Scolari s-a plimbat toată viața lui prin Ungaria. Degeaba i-am zis că a murit la Lipova, în 1426. Și cartea asta a apărut după zece ani”, a mai spus Hațegan.
Ioan Hațegan are în spate o activitate științifică vastă din 1967 până azi. A fost profesor, muzeograf, conservator de patrimoniu cultural, impresar de teatru, bibliotecar, ghid de turism, șef al Inspectoratului pentru cultură Timiș, redactor de ziar și reviste, cu peste 2.000 de articole de presă istorică și cultural, dar și președinte fondator al Societății Culturale Banatul. Hațegan este cercetător științific la Institutul de Studii Banatice al Academiei Române.
