În urmă cu 10 ani, Ioan Jivu, din comuna Belinţ, judeţul Timiş, producea legume bio – cartofi, ceapă, varză, roşii, ardei – şi vindea mai multor cantine ale armatei, din judeţ. Într-o zi, prin 2008, a cunoscut un cetățean în piaţa de gros din Timişoara. Acesta i-a spus că o doamnă din Franţa caută fermieri din Banat care să producă în sistem bio, dar în cantităţi mari.
Lui Jivu i-a plăcut ideea, mai ales că şi contractele cu armata începeau să fie tot mai puţine. Astfel, după câteva zile s-a întâlnit cu doamna respectivă, Venice Vouillons, care l-a şi învitat să îi facă o vizită la ferma ei, din Franţa, într-o localitate de lângă Marsilia, unde să îi arate cum lucrează ea pământul şi cum se produc legumele în sistem bio certificat. Acolo, i-a dat un chestionar cu mai multe întrebări pentru a verifica dacă îndeplineşte condiţiile. Le-a îndeplinit şi el a acceptat să intre în sistem. “Am fost de acord cu acest proiect foarte important!”, spune fermierul. Mai mult, Jivu a fost invitat chiar la conferinţa mondială a producătorilor în sistem bio în Franţa, în februarie 2008, unde a stat două săptămâni şi a vizitat mai multe ferme bio. Jivu are în proprietate 10 ha de pământ. Pe 5 ha produce legume bio certificate, mai are 50 de ari cu zmeură, căpşuni, coacăze piersici, în sistem bio, dar deţine şi zeci de familii de albine, precum şi 200 de găini pentru ouă şi 300 pentru carne, de unde obţine îngrăşământul natural pentru pământ. Pe celelalte 5 ha, el cultivă porumb şi grâu, hrană pentru cele 500 de găini. Omul deţine toate utilajele necesare în fermă: tractor, plug, disc, freză, maşină de scos cartofi etc. Pământul este lucrat în familie – el, soţia şi rudele apropiate. Astfel, fermierul a început să lucreze în noul sistem bazat pe parteneriate directe cu consumatorii, persoane fizice. La început a avut înscrise 22 de familii, în al doilea an, numărul a crescut la 50, iar acum, în 2016, are 100, inclusiv pe nevasta fostului primar al Timişoarei. Dintre toate legumele, cartofii sunt produşi într-o cantitate mult mai mare – 20 de tone pe an. Iarna creşte legumele în solar. Cei înscrişi pe listă pot veni oricând să verifice în teren cum sunt obţinute legumele şi fructele. “Vreau să vă spun că am înscrisă pe listă o familie cu doi copii bolnavi de astm, din Timişoara. Adesea mama vine cu micuţii la mine la fermă şi se urcă pe deal, vara, să stea la aer curat şi, apoi, ei îşi culeg singuri legumele din câmp”, explică Jivu. De fapt consumatorul are dreptul să viziteze ferma şi loturile în care se produc produsele ce se găsesc în coşul alimentar oricând pe perioada contractului, în acelaşi timp el este informat despre toate activităţile şi materialele folosite în procedeul de producţie. De asemenea, consumatorul primeşte informaţii prin e-mail asupra situaţiei financiare din contract, asupra surplusului de produse existente şi poate comanda peste cantitatea prevăzută în coşul săptămânal.
Deşi este cel mai mare producător de legume şi fructe bio din Timiş, oricâte demersuri a făcut să îşi vândă produsele prin hypermarket-uri nu a reuşit. Surprinzător este că fermierul nici măcar nu a fost întrebat de preţul produselor pe care le-ar fi oferit. “Am discutat cu un reprezentant de la un hypermarket din Timişoara două ore. Am primit numai promisiuni. Ei au preţuri mult mai mari decât ale mele şi eu ofer legume şi fructe bio de calitate, cu gustul lor autentic românesc, dar degeaba. Hypermarket-urile acceptă numai produsele lor bio, aduse de unde ştiu ei, din Spania, din Turcia sau din China. De aici din ţară nu vor. În această perioadă se deschide un hypermarket la Lugoj, aproape de Belinţ, comuna mea. Le-am trimis mesaje. Mi-au trimis răspuns că vor lua legătura cu mine, dar nu m-au contactat. Sincer să spun nu ţin foarte mult să intru în reţeaua lor, fiindcă mă descurc bine prin parteneriatele mele, dar ar fi altceva dacă aş putea să îmi vând prin hypermarket-uri legumele şi fructele produse de mine. Sunt pasat de la unul la altul. E clar că nu vor produse bio româneşti, dar ei vând cartofi bio de Turcia şi Italia, cu 9,99 lei şi cu şase lei din Spania. Nici nu m-au întrebat de preţ”, a explicat fermierul din Belinţ. În 2016, el a rămas cu un excedent de 8 tone de cartofi de calitate certificaţi bio, dar nu are cui să le vândă. Hypermarketurile nu le acceptă. Jivu se mai confruntă cu o problemă care l-a dus la disperare: birocraţia infernală pentru a obţine subvenţia de la Ministerul Agriculturii. De aceea omul a luat o decizie extremă: vrea să renunţe la aceşti bani. În octombrie trebuia să primească o parte din subvenţia pe 2016, dar el nu a luat-o nici pe cea din 2015. “Am declarat la APIA că pur şi simplu nu le vreau subvenţia. Anul acesta am făcut patru drumuri de Timişoara şi vreo cinci la Lugoj. M-am săturat. Nu mai vreau. Am avut trei-patru controale. De ce toate astea? O dată ce ai pus GPS-ul în colţul terenului, mi-ai fotografiat cultura din fiecare colţ de ce să mai faci alte controale? Nu au trecut două luni şi vin cu încă o verificare. Apoi, iarăşi mă cheamă cu alte acte. Am opt ani de când funcţionez foarte bine şi patru ani de când sunt controlat cu GPS-ul, iar terenul este în acelaşi loc, nu l-am mutat. De ce mereu acest stres şi chin pe fermier, hârtii şi hărţi şi controale? M-am săturat şi nu mai doresc să primesc subvenţie de la Ministerul Agriculturii. Nu îmi mai trebuie subvenţia. Renunţ la banii lor, dar ei spun că nu se poate! Mai mult, eu am plătit şi impozit pe aceşti bani pe care nici nu i-am luat. Nu mai suport birocraţia”, spune Ioan Jivu.
