La Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din Banat de la Pădurea Verde Timişoara, a avut loc marți, 16 iulie, o slujbă de pomenire a celor mai neînfricați luptători bănățeni împotriva regimului comunist pentru apărarea libertății și demnității poporului român, ucişi la Timişoara între 1949 – 1952.
Slujba Parastasului a fost oficiată de către ÎPSS Ioan, arhiepiscopul Timișoarei și mitropolitul Banatului, alături de un sobor de preoți și diaconi de la Catedrala Mitropolitană din Timișoara și de la Parohia Timișoara Pădurea Verde, Protopopiatul Timișoara II.
La eveniment au participat reprezentanți ai Senatului României, oficialități locale și județene, reprezentanți ai mai multor asociații din Timiș și Caraș-Severin, foşti deţinuţi politic, urmaşii foștilor deținuți, dar și foarte mulți timișoreni.
După slujbă Teodor Stanca, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic, a dat cuvântul oficialităților invitate, care au rostit alocuțiuni privind jertfa celor 12 luptători anticomuniști, uciși în acest loc în urmă cu 70 de ani, pe data de 16 iulie 1949.
Au vorbit: Dan Diaconu, viceprimarul Timișoarei, s-a dat citire mesajului prefectului județului Timiș, Eva Andreaș, senatorul Marcel Vela, Gheorghe Ciuhandu, fostul primar al Timișoarei, eroul anticommunist Nicolae Ciurică, singurul supraviețuitor al acelei perioade triste din istoria României, Cornelia Fiat, de la Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan și Cornelia Feta, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic din Caraș-Severin.
Monumentul de la Pădurea Verde, ridicat pe o colină şi reprezentat de o cruce, a fost sfinţit în anul 2000 de către regretatul mitropolit Nicolae Corneanu, în prezenţa lui Gheorghe Ciuhandu, primarul Timişoarei la acea vreme, a membrilor Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (A.F.D.P.R.) – filiala Timiş, precum şi a rudelor sau a apropiaţilor celor care au pierit în timpul prigoanei comuniste.
Acest monument este înconjurat de 43 de plăci din granit negru, pe care sunt inscripționate numele membrilor grupurilor de rezistență anticomunistă, a celor executați chiar în Pădurea Verde, a celor care au murit în urma torturilor la care au fost supuși în închisorile comuniste, a sutelor de bănățeni care și-au găsit sfârșitul în apele Dunării sau pe frontierele cu sârmă ghimpată răpuși de gloanțele cerberilor infernului comunist.
Simbolizând mormântul celor fără de morminte la acest monument se omagiază toți cei care au murit în confruntările cu forțele de Securitate în răscoale țărănești, în închisori, în lagăre și deportări.
