În prima vineri de după Paști a fiecărui an, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii, praznic închinat Maicii Domnului, care dorește să arate rolul important al Fecioarei în lucrarea mântuirii oamenilor.
Denumirea de Izvorul Tămăduirii trimite la o serie de minuni care au fost săvârșite la un izvor din apropierea Constantinopolului.
Înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare a întâlnit un bătrân orb care l-a rugat să îi dea apă și să-l conducă în cetate. Deși în apropiere nu știa să existe vreun izvor, Leon a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i să intre în pădure, pentru că acolo va găsi apa de izvor cu care să îi spele ochii orbului, iar acesta va începe să vadă.
Drept ofrandă adusă acestei minuni, după ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian – care s-a vindecat bând apă de la izvor, a construit o biserică și mai mare.
Creștin-ortodocșii iau parte la slujba de sfințire a apei, care are loc de Izvorul Tămăduirii, iar preotul îi stropește cu aghiasmă pe toți cei aflați în biserică – pentru a alunga spiritele rele.
Apa sfințită în această zi se poate bea oricând, în special de către cei bolnavi, pentru că aceștia au șanse mai mari de vindecare. Potrivit tradiției, apa sfințită în această zi îi ajută pe oameni să se umple de Duhul Sfânt și să își vindece suferințele și bolile.
Cine lasă un vas cu apă în biserică de joi până vineri, iar apoi se spală cu apa sfințită și o bea pe stomacul gol va scăpa de necazuri întregul an.
În trecut, oamenii care voiau să ştie dacă și cât vor mai trăi în viitorul apropiat aşezau o cană sub un pom de nuc sau soc. Dacă găseau pământ pe fundul cănii, însemna că sfârşitul li se va apropia.
