Campania electorală se află la jumătatea timpului legal pentru influențarea electoratului, în cazul alegerilor pentru Parlamentul European. În plan local, așadar, inclusiv la Timișoara, în Timiș, în general, pe lângă lansările destul de artistic realizate, model occidental cu baloane, muzică, sonorizare puternică, aplauze, discursuri persuasive, nu se arată prea mare preocupare. Ba, ar fi una, liderii locali se plimbă prin urbe, prin piețe, spun câte ceva, dar mai ales, totul pare a fi în folosul imaginii de sine, parcă ar fi campanie pentru alegerile locale…La București însă, mai ales în televiziunile comerciale, dar și în Televiziunea Publică, agitația ”sare gardul”. Campania este un șir de jigniri, atitudini agresive, ai senzația, adesea, că se latră, nu se conversează, acuzele și promisiunile, deopotrivă, seamănă puțin cu atragerea oamenilor spre Europa. De ce vrem să avem anumiți reprezentanți în Parlamentul European? De ce trebuie să fie acolo oameni în care putem avea încredere? De ce cineva din PNL, nu din PSD? De ce cineva din PSD, nu din USR? De ce cineva din Pro România și nu din PMP? Lucrurile acestea nu pot fi înțelese dacă Dacian Cioloș îl atacă pe Iohannis, în vreme ce Rareș Bogdan spune: ”Dușmanul nostru este PSD. Să nu dăm în URS PLUS, cu ei vom guverna!”. Nu se înțelege nimic din campanie, dacă președintele Iohannis susține PNL, PNL este atacat de USR, iar USR este ” mângâiat pe creștet” de cineva din PNL. Și asta, nici măcar în numele lui Hristos, propovăduind întoarcerea celui de-a doilea obraz, ci în numele unui viitor politic incert, în care PNL, de dreapta istorică, se crede în barca celor ce nu cred nici măcar în proprietatea privată, una dintre marile convingeri ale înaintașilor liberali, referitoare la demnitate. Ei spuneau: ”verbul a fi se conjugă lângă verbul a avea”. Mai este valabil? Cu un tată care a suferit în închisorile comuniste, unul din întemeietorii PNL după Revoluția din 1989, în Banat (Reșița), adesea, cu tristețe, gândesc ce ar (mai) spune dacă ar fi aici, pe pământul acesta batjocorit de ipocrizie, minciună, fariseism, demagogie, ură, teatru ieftin, în vremea unor campanii electorale în care nu-ți mai recunoști prietenii, amicii, colegii, cunoștințele? În anii 50, cei care credeau în valorile lor erau pedepsiți cu închisoarea, adesea pe viață, alții erau uciși. Acum, că a fost redeschis dosarul de securist al lui Băsescu, mai sunt naivi sau susținători ai lui care… aproape plâng. După cine? Ce mai este PMP? Mai există?
O anume Raluca Turcan țipa și jignea PNL, prin 2012 – 2013, acum este ”vedetă PNL”?
Un anonim ciudat, Alin Popoviciu, îl batjocora pe candidatul la Primăria Timișoarei, Nicolae Robu, prin 2012, primul fiind la PDL, al doilea la PNL, acum, primul este ”secretar PNL Timiș”.
Totul este un amestec haotic de interese, ipocrizii, abjecții, minciuni, în care noi, alegătorii, am avea nevoie de o mică clipă de luciditate. Întrebarea lui Caragiale va dăinui: ” Eu cu cine votez?”
