Festivalul Internaţional Gărâna Jazz Festival îşi va deschide anul acesta porţile în data de 17 iulie. Timp de trei zile, pe 17, 18 şi 19 iulie, iubitorii de muzică bună şi munte vor servi muzică de calitate 100 %, cultură, aer curat şi bună dispoziţie. Capul de afiş în acest an este John Abercrombie – unul din primii cinci chitarişti din lume şi din istoria instrumentului. Grupul lui John Abercrombie îi mai include pe Mark Feldman – vioară, Thomas Morgan – bass şi Joey Baron – tobe. “Fac parte din generaţia urmaşilor lui Charlie Christian şi Django Reinhardt, care încă îmi influenţează muzica. Îmi place să gândesc că oamenii mă percep ca făcând parte dintre cei ce vor avea un loc în istoria ghitariştilor de jazz, unul dintre cei care încearcă să exploreze noi graniţe muzicale, chiar dacă acestea nu includ neaparat ghitara – ca instrument. Se poate spune că Ornette Coleman şi Bill Evans sunt unii dintre eroii mei, iar ghitariştii care m-au influenţat cel mai tare sunt Wes Montgomery, Barney Kassel şi Jim Hall. Sunt cei mai mari ghitaristi pe care i-am ascultat vreodată”, spune Abercrombie. A cântat în trupe rock încă din timpul şcolii şi a studiat, pe la începutul anilor ‘60, la Barklee, dar, aidoma majorităţii ghitariştilor generaţiei sale, începuturile jazzistice s-au legat de activitatea într-un combo, în cazul său, cel condus de Johnny “Hammind” Smith. Primul gig de succes l-a avut cu Brecker Brothers în Dreams în 1969, dar recunoaşterea internaţională a venit în 1974, pe când colabora cu Billy Cobham. “Întotdeauna împart cu ceilalţi. Şi responsabilităţile şi victoriile. Deciziile le luăm împreună şi sunt atent la orice sugestie sau schimbare. Nu sunt însurat cu piesele mele, îi las şi pe alţii să le ‘tăvălescă’”. În acelaşi an a început să înregistreze pentru ECM, Manfred Eicher încurajându-l să-şi dezvolte latura pastorală a fiinţei sale artistice. “Când improvizez, mă apropii mai mult de stilul muzicii clasice de jazz, proprie celei de-a doua jumătătâţi a secolului XX. Sunt foarte apropiat standardelor. Când interpretez Autumn Leaves sau Stella by Starlight, deşi le-am cântat de nenumărate ori peste ani, încă mă mai bucur. Şi pentru că le ştiu foarte bine mă simt în largul meu şi le cânt aşa cum simt atunci. Asta-i free pentru mine.” A înregistrat foarte mult, peste 50 de albume ca leader şi în jur de 110 ca sideman. Prin anii ‘80 a cochetat o vreme cu ghitara-synthesizer, dar a renunţat la ea în favoarea unui set de pedale de efect foarte meticulos organizate. “De multe ori pornesc în compoziţie de la o melodie extrem de simplă, pe care oricine poate să o înveţe după ureche. Apoi o pun pe hârtie şi încerc să o cânt mai deschis, gândindu-mă la armonii şi la mişcările ritmice. Uneori piesa rămâne ‘simplă’, uşor de interpretat, alteori se transformă într-o chestie complicată, ce necesită ore şi ore de repetiţii; dezvoltându-se în ceea ce numesc eu o ‘piesă dificilă.” John Abercrombie este un compozitor creativ şi un mare profesor ce ştie să-şi adune studenţii şi să-i delecteze în timp ce-i învaţă. “Este foarte important pentru un tânăr student să transcrie în note partea de improvizaţie ce o fac marii muzicieni. Este o modalitate excepţională de a învăţa limbajul jazzului. Este ca şi cum ai învăţa să spui ‘bună ziua’ într-o limbă străină. Apoi, când începi tu însuţi să improvizezi, acele linii studiate îţi vin în minte automat, sunt un bun exercitiu. După ce te asculti îţi dai seama ce se potriveşte şi ce nu. Elimini ceea ce ai luat de la alţii în mod inconştient şi îmbunătăţeşti părţile proprii.”
