Ucraina atacă în forță. Atacă România. Și deschide o nouă linie de front. Pe Canalul Bâstroe. În privința căruia oficialii statului român ridică din umeri. Nu sunt capabili nici măcar să ne spună dacă partea ucraineană a început sau nu dragările pe cei 111 de kilometri ai Canalului Bâstroe și ai Brațului Chilia. În mod straniu, primim însă vești de la Uniunea Europeană.
Făcând-se că plouă, făcând în realitate jocul Kievului, Uniunea Europeană le solicită oficialilor de la București un punct de vedere asupra proiectului pus la cale sau poate chiar început de către Kiev. Este un mod cu totul și cu totul inadecvat, dacă nu cumva chiar fals, de a pune problema. Pentru că există mai multe tratate internaționale, la care e parte și Uniunea Europeană, care protejează ecosistemul Deltei Dunării. Delta Dunării face parte nu numai din patrimoniul României, ci și din patrimoniul Europei și, chiar mai mult, din patrimoniul universal. De aceea a fost, este și trebuie să rămână intangibilă.
Din punct de vedere economic, dragarea de către ucraineni, cu sau fără acordul Româiei și al Uniunii Europene, a Brațului Chilia și a Canalului Bâstroe pe o distanță de 110 km se justifică. În acest fel, Kievul ar dispune de o magistrală fluvială proprie, pe care ar putea-o utiliza pentru exportul în Uniunea Europeană a mărfurilor sale și în special a cerealelor. Dar nu tot ceea ce poate fi motivat economic se poate susține din punct de vedere ecologic. Toți experții din lume au demonstrat că dragarea Canalului Bâstroe omoară literalmente Delta Dunării. Distruge pur și simplu un ecosistem unic în lume. În timp ce autoritățile de la București tac, spre cinstea lor Liviu Mihaiu, fost guvernator al Deltei Dunării, și jurnalistul Marius Ghilezan ridică glasul. Și trag primele semnale serioase de alarmă.
România are un litigiu mai vechi pe această temă cu Ucraina. Au mai existat asemenea tentative, care au putut fi blocate la timp cu susținere internațională. Iar culmea este că această susținere internațională a venit în principal din partea Uniunii Europene, ai cărei reprezentanți ne solicită astăzi, mimând naivitatea, un punct de vedere. Tentativele din trecut ale Ucrainei de a draga Canalul Bâstroe în vederea transformării acestuia într-un canal navigabil au generat dispute dure și chiar conflicte diplomatice. După fiecare tentativă, Ucraina a depus armele. Totuși, în 1991, în mod premeditat, partea ucraineană a răsturnat nava Rostock de-a curmezișul Canalului Sulina, încercând în acest fel să oprească navigația și imaginându-și că, în aceste condiții, România ar deveni mai flexibilă. Nu a fost să fie cum a vrut Kievul. Pe Sulina s-a navigat și se navighează în continuare.
În această dispută, transformată din când în când în conflict diplomatic, trebuie să ținem cont de o realitate dincolo de necesitatea de a proteja un ecosistem unic în lume, pe care Ucraina se arată dispusă să-l calce în picioare. Noi dispunem în Delta Dunării de 50.000 de hectare, în timp ce Ucraina nu dispune decât de 5.000 de hectare. Prin urmare, chiar dacă nu am ține cont de necesitatea de a proteja mediul și o avuție care este practic a întregii lumi, dacă ar fi să judecăm strict economic, posibilitatea statului ucrainean de a exploata zona, conform dreptului internațional, este de zece ori mai mică.
Un alt element pe care este cât se poate de normal să-l luăm în calcul se referă din nou la incapacitatea autorităților statului român de a reacționa ferm și cu promtitudine în fața unor asemenea provocări. Din nou, președintele Klaus Iohannis doarme. Fie că stă în picioare, fie că stă pe scaun. Din nou, ministrul său de Externe, Bogdan Aurescu, a ațipit în front. Și este incapabil să iasă la rampă, reacționând cu fermitatea necesară. Nici premierul, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, nu suflă un cuvânt despre această nouă provocare pusă la cale de la Kiev.
Domnul Volodimir Zelenski e bine să înțeleagă o dată pentru totdeauna că noi susținem cu generozitate, asumându-ne nenumărate riscuri, poporul ucrainean în lupta sa dreaptă pentru a-și elibera teritoriul cotropit de Federația Rusă. Ceea ce nu înseamnă însă că suntem dispuși să satisfacem toate mofturile Kievului. Și nu le vom satisface. Chiar dacă autoritățile de la București dorm pe ele. Până la urmă, opinia publică se pune în mișcare. Jos laba de pe Canalul Bâstroe!
