Acasă Actualitate La moartea unui medic, om de cultură

La moartea unui medic, om de cultură

DISTRIBUIȚI

L-am cunoscut pe profesorul Virgil Feier în urmă cu mai bine de 40 de ani, când mi-a fost asistent de grupă la disciplina de dermatologie. Disciplină relativ prea puțin interesantă pentru mine, dar de la ale cărei ore de predare practică și teoretică nu am lipsit niciodată! Un cuplu formidabil de dascăli medici, format din asistentul, pe atunci, Virgil Feier și profesorul Mișu Anghelescu, ne preda nu doar medicină, cât, mai ales, lecții de viață, lecții de cultură. În perioada de maximă frică comunist-ceaușistă, de apogeu al obedienței și al umilinței cățărătoare, profesorul și discipolul său, pornind de la marile fapte de cultură din istoria omenirii, ne vorbeau fără teamă despre curajul intelectualului adevărat pe care trebuie să îl aibă orice medic. Ultimul examen din viața mea de student nu-l voi uita niciodată, nu doar pentru că a fost ultimul, ci și pentru faptul că după ce am fost notat și felicitat, am înjurat împreună, oricât de incredibil ar părea, la propriu, comunismul, eu mai mult ascultând și aprobând pe profesorul Anghelescu și pe doctorul Feier, după ce am provocat discuția! Aceasta era atmosfera, unică de altfel, printre toate clinicile Timișoarei, de libertate efectivă a gândirii din Clinica de Dermatologie în anul 1982!

Iubit de colegi și studenți, profesorul Feier a fost ales, după Revoluție, în acea scurtă perioadă în care alegerile au fost efectiv curate, decan al Facultății de Medicină. Crescut în familie ardeleană de intelectuali români militanți, credincios idealurilor sale de cultură și libertate, profesorul Virgil Feier s-a implicat fără preget, trup și suflet, în mișcarea intelectualilor dornici să scape România de comunism, devenind un membru activ al Alianței Civice și al Partidului Alianței Civice. A făcut parte din acel strat, din păcate prea subțire în anii ”90, din nenorocire dispărut acum, de intelectuali adevărați, adică ”oameni care își puneau necontenit probleme despre toate lucrurile”, intelectuali care au încercat să schimbe România în primul deceniu după Revoluția din 1989.

Din nefericire, pentru profesorul Virgil Feier un teribil accident de sănătate a fost semnul că lupta cu morile corupției care începuseră deja să macine medicina universitară timișoreană, cât și viața politică românească la toate nivelurile, poate avea consecințe dramatice pentru viața personală. Cum să te lupți cu ticăloșii, cu lichelele când tu ești cinstit?

Retras prea devreme din agora civică și universitară, profesorul Virgil Feier și-a dedicat restul vieții bolnavilor și cărților, artelor în general. Era o plăcere să discuți cu el, pentru că avea acea eleganță în gândire și exprimare binevoitoare pe care numai accederea la adevărata cultură o poate releva.

Prin moartea profesorului Virgil Feier, generația pe cale de dispariție a dascălilor adevărați de medici, de anvergură intelectuală, culturală, civică, suferă nu doar o pierdere majoră, ci și semnificativă!

Veşnică pomenire, dragă domnule Profesor!

Comentarii

comentarii