Ori de câte ori am aflat, mai ales în anii ‘90, că la Timişoara apare câte un nou investitor, mai ales german, eram extrem de fericiţi. Explicaţia era simplă: noi, aici, în Banat, am crescut cu un tip de cult al spiritului germanic, moştenit de la bunicii noştri, cult pentru curăţenie, ordine, civilizaţie, respect, hărnicie. Ce a mai rămas din asta?
Să vedem… LIDL: magazinul deschis, nu demult, în zona Căii Buziaşului, atrage prin nume. Se spune că oamenii cumpără de la oameni. Cine sunt ei? Angajaţi dornici de a promova, dar care, din păcate, se comportă ca într-un lagăr. Iată şi detaliile: pui cumpărăturile pe bandă, acestea sunt „citite” de un „robot” cu faţă umană (femeie, de cele mai multe ori), în faţa ta, un sărman cumpărător, probabil pensionar, scapă pe jos un iaurt, care se face „praf”… pentru că „robotul” se grăbeşte, are normă de viteză pe bandă, dată de şefi! Apoi, urmezi tu, încerci, civilizat, după ce ai pus destul de multe produse pe bandă, să-i spui “robotului” că nu poţi să aşezi în pungile pictate cu LIDL cumpărăturile, că nu poţi urmări taxarea preţurilor, un drept al cumpărătorului! Aşadar, rogi robotul să se comporte mai decent, să lase viteza mai… moale, să fie normal! „Robotul” îţi arată cu degetul spre cerul imaginar, tavanul magazinului LIDL, adică ei, şefii, vor viteză! Atunci tu, în speranţa apărării demnităţii, cauţi „şeful”. El vine, abia mormăie. Îi spui: „Aici este Timişoara, aşteptăm respect, vă rugăm să nu vă purtaţi cu noi ca şi cu vitele! Nu suntem la Vaslui!”. Rănit, şeful, întreabă: ”Ce, am figură de moldovean?”. „ Nu, domnule, era în sens peiorativ”…Vrei apoi cu un şef al şefului, pentru că este dreptul tău la comunicare, este dreptul tău ca aceşti comercianţi de trei lulele să ştie că dacă tu, sărman cumpărător, dispari, ei dispar cu totul! Dar şeful şefului, o femeie, nu este! Nu-i nimic, scrii în faimoasa „condică de .jpg)
sugestii şi reclamaţii”, laşi numărul de telefon, dar şeful căruia îi lipseau nişte tocuri de la pantofi, pentru că se cam chinuia să stea ţanţoş, doar-doar mai câştigă vreo doi centimetri, spune: „Nu lăsaţi numărul de telefon, nu vă sunăm!”. Ce tupeu de agramat obraznic! Cum să nu suni? Nu vrei să ştii dacă vreau să ştiu… dacă ceva s-a corectat din comportamentul de văcari de la LIDL? OK! Avem „Oficiul pentru protecţia cumpărătorilor” (Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor), căruia, de altfel, îi cer să se autosesizeze, avem numeroase ONG-uri, presă, alta decât ZIUA de Vest, avem canale de comunicare, prin intermediul cărora le cerem cetăţenilor să nu se lase manipulaţi de numele sonor: LIDL! Atâta vreme cât comportamentul angajaţilor este mizerabil şi dacă firma admite asta, totul este o jale cu aere nemţeşti. Mi-e ruşine de ruşinea lor! La o altă bandă, o doamnă lasă toată marfa în faţa casieriţei, care ţipă: „Nu dăm pe bonuri de masă”. Doamna întreabă: „De ce nu anunţaţi asta? Toate magazinele acceptă, cine sunteţi voi să ne trataţi aşa?!”. Cine sunt ei? O să aflăm! Deocamdată, angajaţii şi şefii lor „la pachet” sunt nişte uzurpatori ai afacerii LIDL la Timişoara! Nişte „vasluieni” care sapă afacerea… Nu mai cumpăraţi de la LIDL, dacă vreţi să nu fiţi trataţi ca nişte vite! Ah, mai rău decât la grajd: LIDL nu are WC-uri pentru public… Cerem Inspectoratului de Sănătate Publică şi Direcţiei de Sănătate Publică să facă demersurile ce rezultă din situaţia dată! Ministerul Sănătăţii ştie? Nu, dar acum va afla!
