Pe drumul dintre oraşele Reşiţa şi Buziaş, departe de forfota oraşului, se află Biserica de Lemn de la Ersig, declarată monument istoric, ce poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului”.
“Bisericuţa de lemn este singurul lăcaş de cult ortodox din Ersig, un sat situat la graniţa dintre judeţele Caraş-Severin şi Timiş. În cei peste 300 de ani de existenţă, biserica a trecut prin mai multe etape de reabilitare”, spune Cătălin Florea, preot paroh la Biserica “Adormirea Maicii Domnului”.
Bisericuţa din Ersig este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din lemn din Banat, care încă se mai păstrează şi în ziua de astăzi şi se află pe lista monumentelor istorice.
La Ersig, de peste 300 de ani întreaga viaţă spirituală a micii comunităţi este legată de această bisericuţă. Una dintre sătence, Mărioara Foale, ştie întreaga “rânduială” a bisericii, pe care o îngrijeşte de peste 25 de ani.
“La sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, bisericuţa noastră a împlinit 302 ani (în anul 2015, n.r.). În anii 1978 – 1979 a fost renovată din temelie. Noi ne ocupăm de ea, o îngrijim, pentru că vine destulă lume aici să se roage, dar şindrila ar trebui din nou schimbată, iar bolta refăcută. Steagurile au fost schimbate, icoanele sunt noi… Aceasta este, de fapt, şi singura biserică din sat unde se fac şi nunţi, şi botezuri şi înmormântări”, a declarat Mărioara Foale.
Biserica a fost construită în anul 1713, iar prima renovare a avut loc în anul 1888. În 1950 s-a schimbat acoperişul acesteia, când din şindrilă s-a pus hârtie gudronată, ceea ce a făcut să se deterioreze pictura din interior. În anul 1979 s-au executat lucrări pentru încă o reparaţie capitală la acest monument istoric. Mai exact, s-a schimbat din nou acoperişul, s-a săpat o nouă fundaţie şi s-au ridicat noi pereţi din lemn. Boltă şi iconostasul din altar au rămas aceleaşi.
“Scaunele au fost cumpărate. Aşa e la noi, la sat. Cei care vor să stea şi să participe la slujbe, îşi cumpără scaunul, practic, şi-l plăteşte anual. De asemenea, în 2010 a fost refăcută şi clopotniţa. Chiar eu bat clopotele. Aşa anunţ toate momentele importante din sat, că a doua zi e sărbătoare, ori dacă a murit cineva. Dacă a murit un bărbat, bat clopotul mare de trei ori, întrerupt, iar dacă e femeie, bat la fel, dar clopotul mic. Lumea ştie toate astea”, spune Mărioara Foale.
Bisericuţa este o mândrie pentru toţi localnicii şi atrage, pe tot parcursul anului, vizitatori.
În Caraş-Severin mai sunt încă trei biserici de lemn, la Calina, Valea Mare şi Surducu Mare, însă doar cea de la Ersig este declarată monument istoric, după cum a declarat, pentru AGERPRES, Liubiţa Raichici, directorul Direcţiei pentru Cultură Caraş-Severin.(sursa: Agerpres)
