În încheierea evenimentelor organizate de administrația locală cu ocazia comemorării a 30 de ani de la Revoluție, premierul Ludovic Orban a fost prezent, și el, la Timișoara, la ședința festivă din 20 decembrie. Pe scena Operei Naționale, în fața revoluționarilor din decembrie `89 și a reprezentanților orașelor înfrățite.
Pe scenă, primii care au urcat au fost Nicolae Robu și „bardul revoluției de la Timișoara”, Ilie Stepan. În absență, i s-au adus laude și lui Marian Odangiu, autorul versurilor pentru piesa „Timișoara”, desemnată de administrația locală „Imn al Timișoarei”. Stepan a primit o medalie, cu ocazia celor 30 de ani trecuți de la Revoluție și de la lansarea cântecului.
Artistul a spus că placheta primită trebuie „dedicată și aparține celor care nu mai sunt printre noi. Ei mă ajută in momentele de cumpănă, când mă gândesc că nu sunt sigurul care a protestat atunci. […] Unii mai au doar cenușa… prin canalele de lângă Popești-Leordeni”.
Cu această ocazie, Stepan le-a cerut celor care conduc Ministerul Culturii să susțină proiectul celui mare regizor român, în opinia acestuia, Dan Pița, care va realiza filmul „Brâncoveanu”, despre conducătorul-martir, comparat de muzician cu revoluționarii din 1989. „Vă rog din suflet să susțineți acest demers. Brâncoveanu este al nostru și al tuturor creștinilor”, a spus acesta.
Reprezentanții asociaților de revoluționari care au urcat pe scenă au cerut, fiecare, mai mult respect din partea politicienilor pentru cei care au participat la demonstrații în 1989. Maria Trăistar, prima care a urcat pe scenă din rândul revoluționarilor, cere asumarea prezentului și încetarea procesului de mistificare a trecutului.
Liviu Băcana a ținut să amintească de Frontul Democratic Român, „la chemarea căruia a avut loc «adevărata Revoluție», care s-a răspândit de la Timișoara în toată țara”. Revoluționarul l-a atenționat pe Ludovic Orban: „Domnule prim-ministru, dumneavoastră trebuie să fiți cel onorat să fie prezent aici, în această clădire”. Amintind și că „noi [n.r. revoluționarii] vom muri întotdeauna în picioare”, i-a atacat pe cei care contestă valorile pentru care au luptat revoluționarii.
Virgil Hossu a reproșat faptul că evenimentele din decembrie 1989 sunt memorate tot mai selectiv. „Timișorenii au înfruntat cu pieptul gol tancurile regimului comunist. Timișoara a oferit României cel mai înalt exemplu de solidaritate”, a spus acesta. El a mai adăugat că există dezamăgiri în rândurile revoluționarilor: „Nu asta speram. Visam la o Românie puternică, cu trai decent […] în care aleșii să fac tot ce le este în putință pentru traiul mai bun al cetățenilor. Revoluția nu a fost a vreunei ideologii, comună a fost doar speranța. […] Acum avem libertate și trebuie să o învățăm să o folosim”.
Valer Bercea, referindu-se la perspectiva lui Platon privind cele trei tipologii de oameni, în funcție de ce caută fiecare, a spus: „Cei care iubesc câștigul cred că pot câștiga onoarea și înțelepciunea”.
Cel mai înflăcărat vorbitor, Florin Căldăraru, a început cu vorbele rostite luni de Klaus Iohannis: „Călăii acelor zile se plimbă astăzi liberi”, completând cu „Acei călăi au și pensie specială”. Revoluționarul a vorbit despre cazuri particulare, dând drept exemplu numele generalului în rezervă, Paul Vasile, responsabil pentru moartea lui Dumitru Jugănaru, dar amintind și de persoane mai cunoscute, precum actualul vicepreședinte al Curții de Conturi, pe atunci administrator al catedralei. vicepreședinte al Curții de Conturi, fostul ministru al Justiției, numit „Ciordache” de Căldăraru, și actualul președinte al Senatului.
„Dosarul Revoluției? Noi nu avem nevoie. Noi știm foarte bine cine a tras. Noi am dărâmat comunismul, dar comuniștii erau afară, iar astăzi îi găsesc peste tot în instituțiile statului. […] Hoția trebuie pedepsită, iar comuniștii scoși afară. Aceștia au micționat pe acel 8”, a spus revoluționarul, atrăgând replicile camarazilor săi din sală: „Punctul 8!” „Proclamația!”. În încheiere, Florin Căldăraru a spus: „Trebuie să curățăm țara asta de lepre!”.
Tudorin Burlacu a urcat pe scenă pentru a-și saluta camarazii, pe mitropolit, prim-minstru, reprezentanții Ambasadelor, dar și făcând la apel la auorități pentru suportul inițiativei „Gala de Excelență pentru Libertate și Democrație «Florin Ioan Fortuna»”.
Petrișor Morar, a spus că revoluționarii nu au știu să își joace cărțile, acum având părerea că altcineva a preluat bagheta. „Cred că Revoluția nu a fost terminată. A rămas punctul 8 din Proclamația de la Timișoara”, a spus, înainte de a sublinia faptul că generația tânără trebuie să cunoască, cu adevărat, ce s-a întâmplat în 1989, dar și înainte, în România.
Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan, în stilul caracteristic, a început spunând că de obicei, la intrarea într-o instituție, trebuie prezentată o legitimație. „Aș vrea și eu, în seara aceasta, mai întâi, să vă prezint o legitimație, de ce am venit eu aici. Nu am o legitimație scrisă, pentru că nu mi-am cerut-o de la autoritățile vremii. În decembrie 89, cum dumneavoastră erați aici, în fața Operei și a Catedralei, eu mă aflam în mulțime, la Craiova. Punând mâna pe baioneta unui ostaș, mi-am făcut loc, am intrat în zona de interdicție și am reușit să evit vărsare de sânge la Craiova, când s-au pus în mișcare TAB-urile, care înconjurau Prefectura de atunci. Am fost filmat tot timpul, știam acest lucru. În noaptea care a urmat, din tot cartierul unde locuiam, într-o modestă casă de slugi, s-a tras doar în fereastra casei în care trăiam eu. Aceasta este legitimația mea”, a spus acesta.
Continuând, Mitropolitul le-a spus revoluționarilor că locul lor nu este nici în rândul 1 sau 2, „este aici, pe scenă. Dumneavoastră ați fost actorii actului Revoluției de la Timișoara”. Continuând, le-a mai spus revoluționarilor că de la mii de kilometri le-a venit o recunoștință, de la președintele Trump, dăltuită în bronz, făcând referire la placa comemorativă dezvelită cu câteva ore înainte. „Titlul acestei capodopere sociale, autoritățile să îl scrie cu culoarea roșie, culoarea sângelui căzut. Să o numească pentru totdeauna «Revoluția Română», nu cum se mai numește pe la colțuri. Pe dumneavoastră să vă țină Dumnezeu liberi, încă mulți ani”, a încheiat acesta.
Urcând și el pe scenă, Călin Dobra, președintele Consiliului Județean Timiș, a amintit de rolul pe care l-a avut clădirea Operei, care le-a dat speranță revoluționarilor. „Uniți sub scopul unic de obținere a libertății, […] ei și-au sacrificat ce aveau mai important, viața, familia și sănătatea pentru traiul mai bun al nostru”, a spus despre revoluționari Dobra, continuând cu „Acum, este de datoria noastră, a fiecăruia, să facem tot ce ne stă în putință pentru a păstra valorile libertății, demnității și dreptății”.
Mai apoi, Nicolae Robu a revenit pe scenă pentru discursul său, parcă învățat deja pe de rost, după ce l-a repetat pe același în mai multe ocazii, în timpul ultimei săptămâni. A vorbit despre cât de bine o duce, din punctul de vedere al investițiilor și al transportului în comun, Timișoara, ca de fiecare dat, adăugând doar câteva fragmente, pentru a se conforma cu ocazia.
„L-am avut pe președintele României pentru dumneavoastră. Acum îl avem pe prim-ministru, venit cu eforturi mari, după ce a avut o ședință de Guvern în această dimineață”, a fost nevoit Robu să adauge în interlocuțiunea sa. Apoi a mai amintit de „mesajul foarte puternic pus pe clădirea care va fi sediul viitorului Muzeu al Revoluției Anticomuniste din 1989.
De asemenea, Robu a amintit de invitații din străinătate prezenți în sală: Lea Stancic, ambasadorul Sloveniei, Roelof van Ees, ambasadorul Țărilor de Jos, Karol Mistrík, ambasadorul Slovaciei și reprezentanții consulatelor din Timișoara. Cum a făcut-o de fiecare dată, în ultima săptămână, Robu a urat „Timișoara, glorie eternă eroilor și veșnica noastră adeziune la valoarea libertate!”. În încheierea discursului său, de această dată Ludovic Orban este cel care trebuie să îl susțină, pentru că „de 30 ani, tot singuri am luptat”.
Ajungându-se și la momentul mult așteptat al serii, pe scenă a urcat și Ludovic Orban. Deși consilierii i-au pregătiți discursul, el ales „ca la Zagreb” să improvizeze și să „spună câteva lucruri pe care le-a ținut în sine, nu le-a spus, 30 ani”. „Sunt un om simplu, un om dintr-o familie simplă, cu părinți care au muncit din greu ca să ne crească, care ne-au crescut la marginea cartierului Primăverii, care nu au avut niciodată vreo urmă de sprijin dintr-o zonă sau alta”, a început Orban.
„Să știți că mă consider un copil al revoluției. Deși puțină lume știe, eu chiar am fost implicat în evenimentele din revoluție. După terminarea facultății am fost repartizat la târgul secuiesc, ca inginer proiectant la Izolatorul, unde, de altfel, am și făcut o grevă de o săptămână, pe care a stins-o directorul, fiindcă îi era frică să raporteze. Ne-a pus pe toți inginerii absolvenți să fim conduși de un maistru, ca să ne umilească. Ne-au pus să proiectăm lucruri stupide, care erau mult sub nivelul nostru de pregătire, tot ca se ne umilească”, a început Orban.
Apoi, acesta a povestit cum, în 21 decembrie, când era în delegație la Brașov, pentru că trebuia să duc brazii la CIET – Centrala Industriei Electro-Tehnice. „Parcă am avut, așa, un instinct […] eu ascultam Europa Liberă și știam că a început revoluția în Timișoara și știam că revoluția, chiar dacă nu învinsese definit, va învinge, cum s-a și întâmplat, pe data de 20”.
În momentul declanșării mitingului, Orban spune că era cu trei colegi: „Am fost alungați de două ori, am reușit la a treia infiltrare, și chiar am trăit și am văzut mulțimea în trei faze, care au fost extreme. Prima fază era faza de umilință la care erau supuși. […]A doua fază a fost după exploziile care s-au auzit dinspre Athenee Palace: o mulțime cuprinsă de spaimă. […]După care am văzut faza eliberării: o dată, un om a strigat „Jos cu Ceaușescu”, cum s-a strigat la început, după care, și eu am fost în a doua repriză, poate 100 de oameni au strigat, după care mii au început să strige”.
Orban a mai spus că, totuși, are un regret: „Eu sunt brașovean. Știți foarte bine că în 1987 au avut loc manifestațiile care au plecat din revendicări muncitorești, la Steagul Roșu Brașov. Supărarea mea este că nu am făcut tot ce era posibil, la momentul respectiv. […] Am fost în prima linie. Sunt și, de altfel, poze care au apărut în mai multe reviste, în care e unu’, cu un diplomat, îmbrăcat într-un parpalac lung, și în care eu m-am recunoscut pe mine, dar nu am spus nimănui lucrul ăsta”.
„De 30 de ani, am văzut cum are loc, așa, de multe ori o piesă de teatru pusă în scenă … cu lupi îmbrăcați în oaie. Hai să fim cinstiți!” a mai spus Orban. Tot acesta nu pricepe cum cei amintiți de el s-au gândit să se ducă la televiziune. Despre evenimentele din Piața Universității a spus: „Pe televiziunea publică ne vedeau pe postura de dușmani de clasă, ca oameni care atentează la bunul lor. Cât de naivi am fost”.
Pe final, după reacțiile din sală, s-a observat că Orban le-a făcut pe plac revoluționarilor, întrebând „Unde ar fi fost România dacă punctul 8 al proclamației ar fi devenit lege?”. Ultimele idei ale discursului său improvizat au fost: „În fiecare zi fac tot ce pot, fac lucruri care nu au fost făcute, și care, la timpul potrivit, ar genera alte lucruri pentru oameni. Au ajuns la putere cei care au adunat bani și i-au păcălit pe cei vulnerabili, profitând de frica și naivitatea lor. Au ajuns la putere oameni care mint fără remușcare, care nu au cel mai mic sentiment de frică când mint. Cred că e timpul să nu m ai ajungă astfel de oameni la putere!”.
