Acasă Sănătate Lupta cu autismul în Timişoara (III)

Lupta cu autismul în Timişoara (III)

DISTRIBUIȚI

autism

Interviu cu Loredana Creţu, directorul Asociaţiei Casa Faenza Timişoara

1. Ce acţiuni concrete desfăşoară Casa Faenza, în cadrul campaniei de informare şi sensibilizare, privind autismul?

Asociaţia Casa Faneza continuă programul de informare a populaţiei atât prin acţiuni proprii în mass-media şi folosindu-ne de internet, prin organizare de seminarii internaţionale, cât şi prin participarea la evenimente organizate de alte instituţii, mai ales la cele care nu sunt specifice asistenţei sociale. Cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara, sperăm ca, în viitorul apropiat, să extindem spaţiul existent pentru a îmbunătăţi programul de integrare senzorială prin construirea unei săli şi să le oferim părinţilor un spaţiu destinat exclusiv lor, unde să poată vorbi despre problemele pe care le au, asistaţi sau nu, de către un specialist. Asociaţia caută continuu ceva „nou”, „deosebit” care să atragă atenţia. O să reiterăm programul de îmbunătăţire a contactului copilului cu autism folosindu-ne de câini. Avem un dresor dispus să lucreze cu noi, suntem convinşi de reuşita relaţionării între câinii lui şi copii care au nevoie de confort şi siguranţă în interacţiune.

2. Aveţi specialişti de încredere?

Echipa de specialişi ai asociaţiei este alcătuită din oameni foarte bine pregătiţi. Sunt metode pentru care avem formatori cu diplome recunoscute în străinătate, nu diplome de participare. La nivelul României, în domeniul autismului, sunt foarte puţini cei recunoscuţi ca fiind furnizori de formare profesională. Vrem să ne autorizăm cursuri pe metodologie pentru că, pe termen mediu, scopul asociaţiei este să devină centru de resurse în domeniul autismului. Screening-ul în rândul populaţiei din grădiniţele din Timişoara este una dintre activităţile pe care ni le-am propus, va demara anul acesta şi cu siguranţă se va extinde şi pe parcursul anului 2015. Rezultatele cercetării vor fi relevante pentru un segment de populaţie 2-5 ani.

3. Cum e relaţia cu medicii de familie şi medicii pediatri?

Căutăm noi soluţii pentru atragerea medicilor de familie şi a pediatrilor. În ceea ce priveşte orientarea timpurie a copiilor suspectaţi de autism către diagnosticare şi terapie, rolul medicilor este foarte important. Chiar credem că, pentru noi şi, evident, pentru familiile acestor copii, ei sunt de mare ajutor. Trebuie să regândim modalităţi de cooptare a acestora. Diagnosticarea şi tratarea din timp ajută copilul să îşi atingă potenţialul maxim.

4. De fapt, ce înseamnă autismul?

Tulburarea autistă este definită ca o deteriorare în interacţiunea socială, în comunicare şi cu prezenţa unui repertoriu restrâns considerabil de activităţi şi interese. Manifestările variază mult în funcţie de nivelul de dezvoltare şi de vârsta copilului. Deteriorare în interacţiunea socială înseamnă: probleme ale comportamenului nonverbal (nu te priveşte, nu desluşeşte expresii faciale), nu relaţionează cu copiii de vârsta lui, nu împărtăşeşte cu ceilalţi, nu este prezent jocul imitativ social, copilul preferă să stea singur. Deteriorarea în comunicare este prezentă şi la nivel verbal, cât şi nonverbal: întârzie sau lipseşte limbajul vorbit, micuţul nu iniţiază conversaţii, nu are limbaj propriu, utilizează repetitiv cuvinte şi expresii. Diagnosticul se pune doar de către medicul pedopsihiatru şi necesită prezenţa mai multor itemi din cadrul criteriilor de diagnostic.

5. Care ar fi cauzele autismului?

Cauzele nu se cunosc încă, se crede că tulburarea se datorează unor defecţiuni genetice, unor interacţiuni între gene sau mutaţii rare cu efecte majore. În marie 2014, University of Chicago a publicat rezultatele unui studiu privind factorii de mediu în dizabilităţile intelectuale. Astfel, după ce au fost studiate dosarele medicale ale 100 de milioane de americani, cercetătorii au ajuns la concluzia că incidenţa autismului este strâns legată de expunerea la poluanţi, în special pesticide.

Citește și:

Lupta cu autismul în Timişoara

Lupta cu autismul în Timişoara (II)

Comentarii

comentarii