În prezent, principalele probleme ale sistemelor de irigații sunt legate de eficiența hidraulică scăzută, costurile ridicate cu energia electrică din cauza pompării apei în principal din Dunăre si apa prea scumpă.
Ministerul Agriculturii estimează că circa 11% din suprafața agricolă a țarii este acoperită de rețele de irigații viabile sau marginal viabile din punct de vedere economic. Există și diferențe regionale: nord-vestul, vestul și centrul necesită mai puțină apă de irigații, în vreme ce sudul și sud-estul, zone care au probleme cu apa, se bucură de o mai mare acoperire cu sisteme de irigații. În zonele în care nu există surse de apă, acestea trebuie create sub forma unor acumulări de apă locale, care vor fi alimentate, în principal din precipitații și care vor constitui sursa de apă pentru sisteme de irigații locale alimentate în cea mai mare parte gravitațional.
În România, există 14 baraje de acumulare, apa de aici putând fi folosită, în general, în lunile iunie – august și pentru irigat. Circa 33.000 ha de teren agricol se află în arealul celor 14 baraje. Dar numai 14.300 ha, aflată în arealul a 8 baraje, pot fi irigate. Folosirea apei din aceste baraje pentru irigații are avantajul că SPP-urile (stațiile de punere sub presiune) vor fi alimentate gravitațional, ceea ce ce va reduce costurile beneficiarilor. Eficiența economică a irigării acestor suprafețe poate fi stabilită prin studii de fezabilitate, pe baza cererilor agricultorilor din zonă care vor să irige.
Tariful de livrare a apei pentru irigație se plătește pe baza unui contract multianual sau sezonier. Acest tarif va acoperi costul apei, costurile de transport al apei de la sursă sau la priză la punctul de livrare a apei pentru irigații. Costurile de transport includ cheltuielile cu energia electrică și termică pentru pomparea apei. Tariful de livrare a apei pentru irigații nu cuprinde costurile de întreținere și reparații, care se acoperă din abonamentul pentru irigații și/sau fonduri ale ANIF. Tariful de livrare a apei pentru irigații se calculează pe unitatea de volum de apă livrată de furnizor la punctul de livrare a apei pentru irigații și se aprobă prin ordin al ministrului.
Agenția percepe tarife pentru desecare, la solicitarea beneficiarilor, până la aplicarea abonamentului de irigații și desecare. Abonamentul se calculează și se plătește distinct pentru fiecare dintre componentele/ categoriile de lucrări.
Se estimează că, potrivit tehnologiilor cadru din sectorul vegetal, ponderea cheltuielior cu irigațiile este între 15% și 20% din totalul cheltuielilor cu input-urile pe hectar.
Ministerul Agriculturii apreciază că reabilitarea infrastructurii principale și secundare de irigații și instalarea echipamentelor de contorizare a apei în stațiile de pompare și reabilitarea infrastructurii terțiare vor reduce costul apei cu cca. 25-30%, fiind astfel posibil accesul mai multor fermieri la irigații.(sursa: recolta eu.ro)
