Contraeditorial
Motto:
”Ați mințit poporul cu televizorul”
Slogan din anii ’90
Campania electorală pentru turul întâi al alegerilor prezidențiale s-a încheiat cu obiective propagandistice ce par a fi îndeplinite, cel puțin din partea Partidului Comasat. Candidatul PSD, domnul Marcel Ciolacu, arbitru – este prim-ministru în funcție! – și jucător – este candidat la președinție! – e dat pe primul loc în mai toate genurile de sondaje care au încercat să-i (ne)lămurească pe români la întrebarea fundamentală, ”eu cu cine votez”…”neicușorule”?
Considerând televiziunea principalul mijloc mass media de (dez)informare, încerc câteva aprecieri după cele văzute în ultimele două săptămâni.
Se poate spune că domnul Marcel Ciolacu a beneficiat de un final ”en fanfare” mai ales din partea posturilor cele mai manipulatoare cu putință, Antena 3 și RomâniaTV. Dacă priviți chipurile înmărmurite de obediență ale celor doi moderatori șefi, Mihai Gâdea, respectiv Victor Ciutacu, vineri seara cu ocazia operațiunii finale de transformare a unei minciuni colosale – (ne)implicarea lui Marcel Ciolacu în afacerea Nordis – într-o ”nesinceritate”, scăpare banală, cauzată de o mică ”aroganță” familială, de un ”moft” (???) personal veți observa o identitate de expresie ”strâns unită” în jurul liderului principalului partid – PSD – cel mai mare finanțator de campanie al posturilor respective. Regia a fost perfectă! Domnul Ciolacu vorbea rar, apăsat, în stilul deja binecunoscut (mai bine ca de pe prompter?) și se căina familial și patriotic de la Budapesta, unde se afla pentru a lupta pentru binele țărișoarei. Pe considerentul bine știut că ultima impresie contează, cele două televiziuni și-au făcut pe deplin datoria. A excelat prin grandoare – două săptămâni au transmis dintr-o sală de la Palatul Parlamentului, oare cu ce costuri?! – Antena 3, care, culmea lipsei deontologiei profesionale, a folosit pe post de redactori interviatori inchizitori, pasămite imparțiali în lupta pentru adevăr (sic!), pe Oana Zamfir și Adrian Ursu care au soțul, respectiv soția candidați la alegerile parlamentare pe listele PSD! Despre ce obiectivitate, imparțialitate poate fi vorba???
Candidatul PNL, domnul Nicolae Ciucă, a beneficiat aproximativ de un tratament asemănător din partea manipulatorilor televiziunilor ”cu cel mai mare rating”, el reușind o figură bunicică de bunic ”bunel” bonom – îl ajută mult și figura – cu mai puține gângăveli și mai multe propoziții închegate decât la aparițiile publice mai vechi, devenite virale prin ridicolul exprimării. Dar trecutul ”doctoros oneros”, sumisiv în fața președintelui Iohannis și ai liderilor liberali – foști pediști – gălăgioși din jurul domniei-sale nu-i conturează o personalitate de tătic al națiunii.
Reprezentantul partidului antisistem, AUR, domnul George Simion a beneficiat de o campanie extrem de abilă, cu apariții relativ tardive la televiziuni, unele neașteptate, perfect regizate, aș spune. Pregătirea pentru accederea în turul doi a fost impecabilă: din desecretizarea interdicției de acces în Ucraina a rezultat că este un mare luptător pentru românii năpăstuiți din acea țară, că este cel mai vajnic unionist contemporan vizavi de republica Moldova! Aparițiile calme, spre deosebire de cele anterioare, din parlament și de pe stradă, au impresionat… plăcut! Uite că blana se poate schimba, la nevoie! Personal am fost șocat cum de un mare patriot, cu masterat în istorie, a greșit, când a fost întrebat, anul asasinării nu doar al prim-ministrului Armand Călinescu, ci și al celui mai mare istoric al românilor, Nicolae Iorga! Considerat candidat cu școală serioasă, familist, nu doar suveranist, a vorbit de cele 200000 de cupluri de heterosexuali (sic!) din România!? Eu cred că sunt mai multe, inclusiv cuplul din care face parte domnia-sa, dacă ne gândim la ce nuntă ca-n povești a făcut recent și ce frumoasă nevastă are! Evident și dacă nu ținem cont de acuzațiile de homosexualitate proferate de fosta tovarășă de partid, vulcanica doamnă Diana Șoșoacă, într-o bizară, să nu spun vulgară, interpelare permisă la una dintre televiziunile manipulatoare…
Reprezentanta celuilalt partid antisistem USR – au fost totuși, opt luni la guvernare, când ”au distrus România”, după lozinca conștiincios repetată de către orice pesedist și penelist când vorbesc în spațiul public despre USR – doamna Elena Lasconi, s-a arătat de cele mai multe ori incapabilă să facă față diverselor întrebări-capcană puse de ziariștii specializați în astfel de manevre. După ce mult timp USR a fost perceput ca un partid prea elitist, iată că acum a ieșit cu un candidat mai ”din popor”, mai ”prostuț”, după exprimarea, chiar mai dură, a multor intelectuali și intelectuale, chiar nepotrivit, inadecvat funcției, după cum i-au tot reproșat o parte din contracandidați. Îndrăznesc să afirm că totuși, doamna Lasconi se identifică cu acea parte din electoratul român care o fi mai naivă, dar este mai cinstită, mai sinceră, din perspectiva balanței dintre interesul personal și național.
Din ”lotul” independenților se detașează prin pregătire profesională și experiență, cât și preferința din sondaje, domnii Mircea Geoană, Cristian Diaconescu și doamna Ana Birchall. Faptul că au fost miniștri în diferite guverne pesediste, ba chiar au mai candidat pentru fotoliul de la Cotroceni, poate fi considerat un atu, dar și un contraargument în a-i vota, pentru electoratul așa-zis rațional și mai puțin emoțional. Sunt percepuți domniile-lor asemenea unui personaj cu rol mesianic pentru români, care să poată mobiliza tot poporul, într-o aspirație comună, înaltă, deasupra meschinăriei intereselor politicianiste de care sunt acuzate partidele? Mai mult, este democrația în România așa de consolidată încât drumul independenților în campania electorală să fie egal în șanse cu acela al reprezentanților partidelor de la putere? Luați bombardamentul de inaugurări și știri pozitive cu eludarea celor neplăcute -de exemplu, îndatorarea cu zeci de mii de euro pe minut a țării, lipsa banilor pentru pensiile mărite în luna decembrie, cu apel la fondul de rezervă etc. – și veți vedea că independenții nu au nicio șansă reală în România dacă nu sunt sprijiniți de un partid puternic. Să dea Domnul să mă înșel! Apropo de figuri mesianice, independentul domn Călin Georgescu, suveranist și creștin ortodox absolut, să nu mai spunem că-i ”doctor în pedologie”, ”membru al faimosului Club de la Roma”, bașca ”expert ONU”, dincolo de ”platitudinile obișnuite” (am citat din domnul candidat, excelentul orator Cristian Terheș), patriotarde, aș zice eu, la o dezbatere electorală pe TVR1 – din păcate televiziunea națională s-a manifestat, deși obiectiv, mult prea timid în toată campania electorală – a făcut o afirmație care cred că l-ar putea scula din mormânt și pe ”mult iubitu și stimatu” Nicolae Ceaușescu: în nețărmurita lui dragoste de patrie, domnul Georgescu a plusat cu o aberație economică afirmând ritos că și-ar dori ca România să exporte 90% și să importe doar 10%! Iată o gândire încremenită în național-comunism!
Închei, cu regret că nu m-am putut referi chiar la toți candidații, cu reprezentantul UDMR, instruitul, calmul domn Hunor Kelemen. Dacă am înțeles de ce UDMR-ul ca partid dorește întotdeauna să aibă un candidat la președinția României – lupta pentru drepturile maghiarilor din România nu s-a încheiat, potrivit domniilor-lor – de această dată, chiar dacă pare firească, candidatura domnului Kelemen cred că nu face decât să rupă din voturile atât de necesare în turul întâi pentru ca maleficul plan ”Ciolacu-Simion în turul doi” să eșueze.
Există, în opinia mea, un electorat captiv pasiv și foarte disciplinat – încă cel mai numeros în România – care votează cu cei care ”dau” ceva, adică cu cei care sunt la putere în România de peste 30 de ani, să nu spun de peste 70…
Există apoi electoratul captiv activ, gălăgios acasă la tembelizor sau pe stradă, format predominant din patrioții vârstnici care au votat în trecut cu partidul lui Vadim Tudor și, exprimându-mă oarecum metaforic, din tinerii tuturor galeriilor, care ”scriu istorie”, nu-i așa, alături de echipele pe care le susțin (a se vedea ultima mare ispravă patriotică de la meciul echipei naționale de fotbal cu Kosovo).
Mai există un electorat necaptiv al vreunui partid, care votează după o judecată personală, continuă, liberă de propaganda electorală. Care este proporția lui din totalul celor care merg la vot se va vedea mâine și în săptămânile care urmează!
Despre cei care nu doresc să voteze nu cred că este momentul să comentez!
Prin urmare, să votăm și să ne bucurăm, sau să oftăm, în căutarea ”răului mai mic” ori a ”binelui mai mare”! Patrusprezece candidați la președinția României! Ce dovadă mai elocventă că suntem la începutul democrației! Iar modul diabolic, total nedemocratic în care majoritatea comasată care conduce România a amestecat alegerile în acest an trebuie să ne facă să reflectăm serios dacă ”calea sigură” pe care pășim mai este calea democrației!
