Un studiu realizat prin Agenția de Dezvoltare Regională (ADR) Vest de o studentă la master, Sarah Flecke, sub coordonarea profesorului dr. Constantin Rezlescu, de la University College London (UCL), arată tendințele timișorenilor în ceea ce privește deplasarea în oraș. Pe viitor, anticipează primarul Dominic Fritz, rezultatele acestui studiu ar putea fi folosite și în scopuri practice, dar înainte ar mai fi nevoie și de alte cercetări, pentru că acesta, fiind realizat online, nu ar fi cel mai elocvent.
„Proiectul a fost despre mobilitatea în Timișoara, făcut împreună cu o studentă, Sarah Flecke, parte din lucrarea ei de masterat. Scopul acestui proiect a fost foarte clar de la început. Am dorit să dezvoltăm folosirea unor modalități de transport mai prietenoase cu mediu. Altfel spus, folosit mai puțin mașina, folosit mai mult transportul public sau bicicleta”, a declarat Constantin Rezlescu.
Studiul face parte dintr-un program cu mai multe faze, iar scopul final este de a aduce propuneri de „intervenții” asupra comportamentului timișorenilor, nu prin metodele clasice – legislative sau financiare/punitive –, ci alternative, prin mesaje sau alte tehnici de convingere. În primă fază, de „sondaj exploratoriu”, chestionarul distribuit a avut 1.190 de respondenți, în timp ce un altul, în faza a II-a, „intervenții comportamentale” a adunat 517 răspunsuri valide.
„Din păcate, studiul a fost făcut doar online. Intenția noastră pe viitor este să testăm anumite abordări și în viața reală. Vom avea câteva proiecte pilot, intervenții care chiar încurajează oamenii să folosească modalități alternative de transport. Vom începe cel mai probabil în școli. Cred că acest studiu este doar un prim pas pentru a lua decizii bazate pe date. Ce arată acest studiu este că nu întotdeauna este vorba despre foarte mulți bani, uneori cu mici idei putem să stimulăm oamenii să-și schimbe comportamentul în ceva mai pozitiv”, a adăugat primarul Dominic Fritz.
Raportul întocmit arată că 40% dintre timișoreni folosesc mașina ca mijloc principal de transport în oraș, dar o treime dintre aceștia ar opta spre mijloacele de transport în comun sau bicicletă, dacă ar avea parte de condiții mai bune. Deși, fiind realizat online, studiul nu este cel mai elocvent, acesta vine cu propuneri de schimbare a obiceiurilor timișorenilor înspre soluții mai prietenoase cu mediul, din prisma științelor comportamentale.
O idee de bază desprinsă din studiu este că respondenții sunt mândrii că sunt cetățeni ai Timișoarei. Dintre respondenți, 32% au fost de acord total și 35% de acord parțial cu afirmația „Sunt mândru/mândră că sunt cetățean al Timișoarei, în timp ce 11% au ales „dezacord parțial” sau „dezacord total”. În baza acestui fapt, dar și a celorlalte concluzii ale raportului, au fost propuse și „intervențiile”.
Din chestionar aflăm că 78% dintre respondenți au cel puțin o mașină în gospodărie, în timp ce în privința bicicletelor, procentajul este la 69%. Cei mai mulți timișoreni parcurg în cele mai frecvente deplasări 2-3 km (15%), 4-5 km (21%), 5-6 km (22%) sau 6-10 km (18%). Distanțele mai mici de 6 kilometri, consideră Constantin Rezlescu, sunt ideale pentru deplasările cu transportul în comun sau bicicleta.
Într-un alt set de întrebări din chestionar, respondeții au fost puși să numească cuvintele care le vin în minte prima dată în legătură cu Timișoara, transportul public în Timișoara și, respectiv, mersul cu bicicleta în Timișoara. La primul, printre cele mai folosite cuvinte au fost „parcuri”, „libertate”, „multiculturalism”, „revoluție”, „civilizație” sau „cultură”, dar au apărut destul de des și „aglomerație” sau „mizerie”. În legătură cu transportul public, cel mai des au apărut „aglomerat”, „mizerie”, „vechi” și „întârzieri”, iar despre mersul cu bicicleta, respondenții s-au gândit cel mai mult la „periculos”, „borduri” și „rapid”.
În general, respondenții au fost de acord că mersul cu mașina este mai costisitor, poluează și nu este întotdeauna cel mai rapid, dar este, în același timp, cel mai confortabil. În legătură cu transportul public din Timișoara, majoritatea respondenților a considerat că nu este curat sau rapid, dar este convenabil ca preț și mai benefic pentru mediu. Atitudinile față de mersul cu bicicleta au fost, în general, pozitive, sugerând că oamenii sunt motivați să circule cu bicicleta, însă respondenții considerau, în general, problematice infrastructura fizică și siguranța. Aproximativ aceleași păreri au avut respondenții și în legătură cu mersul pe jos.
Studiul a arătat că cei care folosesc des transportul public au o părere mai bună despre condiții decât cei care îl folosesc doar ocazional sau deloc. În privința folosirii mașinii sau a bicicletei, diferențele dintre părerile utilizatorilor „entuziaști” și celor ocazionali au fost mai mici. De menționat că aproximativ o treime (37%) dintre utilizatorii de mașini au spus că sunt nemulțumiți de modalitatea de transport, iar acesta ar urma să fie eșantionul căruia i se vor adresa „intervențiile” pe viitor.
În baza răspunsurilor de la chestionar, s-au stabilit patru idei în jurul cărora s-ar putea structura mesajele de convingere: 1) Mândria de a fi timișorean; 2) Previzibilitatea și viteza transportului; 3) Siguranța (sau lipsa siguranței) deplasărilor cu bicicleta; 4) Costul (financiar și nefinanciar) ridicat al mijloacelor de transport personale.
Într-un alt chestionar s-au stabilit și care ar fi mesajele care prind cel mai bine la public. Textele „Îmi iubesc orașul. Îmi las mașina acasă”, „Sunt mândru să locuiesc în Timișoara. Folosesc mașina doar când e strict necesar” sau „Timișoara avea tramvai înainte de a fi la modă. Fii în pas cu vremurile, folosește transportul public” au considerat respondenții că ar pune cel mai bine în aplicare strategia de folosire a mândriei locale într-o astfel de campanie.
Raportul complet:
