Acasă Politica Manipularea numerelor provoacă moartea

Manipularea numerelor provoacă moartea

779
DISTRIBUIȚI

Uneori, prestidigitația cu cifrele de natură statistică poate îngropa parțial sau total democrația. Pentru că înfrânge adevărata voință și adevărata opțiune a alegătorilor. Dar aceeași operație, dacă este aplicată cum se întâmplă acum, unei stări de pandemie, provoacă moartea unor oameni. Și este de natură criminală. Manipularea deliberată a numerelor generează decizii care pot agrava starea de sănătate a populației. Iar ceea ce o țară întreagă a putut să observe marți, 13 octombrie, ar trebui să înceteze. Imediat!

Președintele Klaus Iohannis ridică din umeri. Afirmând că este regretabil ceea ce s-a întâmplat, ca două instituții importante guvernamentale să ne ofere ca bază a unor decizii importante cifre total diferite, aproape simultan. Și solicită Executivului să remedieze situația. Fără să ofere vreun termen. Fără să ceară sancționarea celor vinovați. Aruncând cumva răspunderea pe seama guvernelor anterioare și ținând să precizeze că cele mai multe au aparținut PSD. Corul de lăudători și de cântători ai președintelui l-a susținut de îndată și am putut observa pe parcursul dezbaterilor, organizate de diferite televiziuni de știri, cum până și ultimul recensământ făcut în mod evident alandala a fost pus tot pe seama „ciumei roșii”.

Concret, despre pandemia din București se poate spune orice. Că e mică sau că e mare. Că impune sau că nu impune noi restricții. Totul stă în pixul unor funcționari publici. Care manipulează cifre. Nu se cunoaște după mii de ani de când se fac recensăminte și de când sunt practicate tehnici de statistică numărul celor care viețuiesc, cât or mai viețui, în Capitala României. Unii funcționari guvernamentali afirmă că avem de-a face cu circa 1.400.000 de locuitori. Alții, că este vorba de 2.500.000. Și există și oficiali ai statului român care vorbesc de 4.000.000. Când împarți aceste cifre la numărul zilnic de infectați sau de decese, este evident că rezultatele diferă în mod dramatic. Iar în funcție de rezultate, se iau decizii. Deciziile nu pot fi bune, decât dacă cifrele de la care se pleacă sunt corecte. Dar asta știu de bună seamă toți decidenții. Și, tocmai din acest motiv, ei caută numerele care le convin. Dacă vor să închidă Bucureștiul, aleg un număr. Dacă nu vor să-l închidă, aleg alt număr. La fel se întâmplă și în ceea ce privește școlile.

Situația este cvasi-generală. Marți, trei ceasuri rele și zi de 13, încheiată printr-un nou speach al președintelui Klaus Iohannis, s-a vorbit despre București. Dar jonglerii de acest fel, în baza numerelor false, se fac în întreaga țară. Până în ultima comună. Până în ultimul cătun.

Câți cetățeni au domiciliul – ca să mă refer doar la acest exemplu – în București? Câți dintre aceștia locuiesc, muncesc și călătoresc efectiv pe teritoriul Capitalei, și câți locuiesc și muncesc în altă parte pe teritoriul României? Deși oficial figurează ca fiind cetățeni ai Capitalei. Câți trăiesc și muncesc sau trăiesc și nu muncesc în afara României? Câți români din afara Capitalei și-au achiziționat garsoniere, apartamente sau vile în București și în ce măsură și-au mutat aici activitățile? Câți stau în chirie în București? Câte dintre persoanele arondate circulă zilnic pe străzile supraaglomerate ale metropolei și câte alte persoane cu treburi prin Capitală măresc ambuteiajele? Care este structura reală a utilizatorilor de metrou sau de rețele de transport în comun? Câți sunt navetiști? Numărul acestor întrebări rămase fără răspuns poate continua încă mult și bine.

Dar tema acestei analize este alta. De ce, în realitate, oficialii statului român nu au dorit clarificarea acestor chestiuni vitale pentru societatea românască înaintea acestui ciclu, în care au existat un referendum, alegeri europarlamentare, alegeri prezidențiale, alegeri locale, urmate, mai devreme sau mai târziu, de alageri parlamentare? În ceea ce mă privește, eu am un răspuns pentru care pun mâna în foc. Oameni care se pretind responsabili în raport cu soarta semenilor lor au urmărit să-i înșele. Să-i trișeze. Prin manipularea deliberată a cifrelor. Dar nu poți manipula numere care reprezintă rezultate ale unei statistici serioase. Nu poți manipula decât numere scoase din pălărie.

Așa se explică de ce ne-am cheltuit o căruță de bani la ultimul recensământ, în condițiile în care acesta a fost transformat de guvernanți într-o mascaradă. Nu numai eu, dar și alți analiști am semnalat de nenumărate ori acest lucru. Iar acum ni se anunță un nou recensământ, vezi Doamne, pus la cale în luna februarie a anului următor. Cine ne spune acest lucru? Un premier demis de două ori. Adică o jumătate de premier. Și care nu se știe deloc dacă va mai fi premier în luna februarie. Și nimeni nu poate ști în definitiv dacă la începutul anului viitor poate fi organizat în România un recensământ. Ca să nu mai vorbim că s-ar putea să se întâmple ca data trecută. Să se facă recensământul în 2021 și să ne fie comunicate rezultatele definitive un an mai târziu.

În cazul unei pandemii, cum este cea care a lovit o planetă întreagă și bubuie și în România, această comedie jucată prin manipularea numerelor se transformă în tragedie. Pentru că permite politizarea excesivă a măsurilor care se iau în plan sanitar și care ar trebui să fie și sunt în bună măsură vitale pentru viața a mii de persoane. Cine poate jongla cu numerele și este atât de criminal încât să o și facă poate jongla, firește, și cu măsurile de ordin sanitar, inclusiv cu restricțiile impuse. Iar populația are de suferit.

Românii simt că soarta lor este jucată la zaruri de către politicieni iresponsabili. Și, firește, au din ce în ce mai puțină încredere în aceștia. Fenomenul este independent de prețioasele indicații și avertismente ale președintelui Klaus Iohannis, care ne explică că lipsa de încredere este nocivă. Dar cine generează lipsa de încredere? Ziariștii? Organizațiile societății civile? Sindicatele? Partidele din opoziție? Sau guvernanții care, în aceeași zi, ne plesnesc peste față cu două statistici care determină seturi de măsuri total diferite?

Îmi permit să evoc un important eveniment care se întâmplă chiar acum, legat și el de manipularea cifrelor, a informațiilor și de adoptarea în raport cu acestea a unor măsuri alandala. Nu se știe câți oameni s-au îmbolnăvit în lăcașele de cult ori în proximitatea acestora, cu ocazia desfășurării unor ceremonii religioase. Dreptcredicioșii susțin că lăcașele de cult nu sunt focare de infecție. Oficialii statului român au o opinie contrară. Nici pe unii nici pe alții nu îi ajută statistica. După mii se ani de când a fost inventată statistica, iată că în România de azi, o Românie normală și bine educată, nu reușim să știm nici măcar în ce măsură și în ce condiții oamenii se îmbolnăvesc atunci când se roagă împreună. Și de aici mai departe s-a ajuns la aberația de azi.

Moaștele sfintei cuvioase Parascheva, care au rătăcit sute de ani prin Balcani, atunci când nu au fost depozitate în Constantinopol, se află de alte câteva sute de ani pe teritoriul României. La Iași. Dar ele nu aparțin ieșenilor. Nici moldovenilor. Ele reprezintă un bun religios de mare preț al tuturor credincioșilor români. Ca urmare, decizia de a bloca accesul non-riveranilor la ceremoniile care se defășoară azi în proximitatea sfintei racle este discriminatorie. În plan moral și religios, este de-a dreptul criminală. Și, inevitabil, dă naștere la nemulțumiri, la proteste și poate, cine știe, chiar la tulburări. Dacă se întâmplă așa ceva, dacă au loc ciocniri între populație și autorități, atunci pericolul escaladării pandemiei în loc să scadă, crește. Cum a putut fi luată o decizie de o asemenea importanță de către Guvern, fără ca premierul să se consule cu Patriarhul României? Cuma  fost posibil ca Ludovic Orban să-și imagineze vreo secundă că poate tăia și spânzura nepedepsit în această țară? Nu ar fi fost mai simplu ca această situație, în loc să fie tensionată, să fie soluționată din capul locului prin consens, prin bună înțelegere? De pildă, sfânta raclă s-ar fi putut afla astăzi depusă în centrul Iașiului, în Piața Marii Uniri, tocmai pentru că ea aparține tuturor românilor, iar acolo ar fi putut fi amenajate trasee, în care credincioșii să se poată deplasa în mod organizat, distanțat în acord cu toate regulile sanitar-veterinare, fără a se crea tulburări și fără a pune în pericol sănătatea publică. Desigur, sub supravegherea atât a autorităților religioase, cât și a autorităților laice. Dar pentru a indentifica o asemenea soluție, una dintre numeroasele soluții posibile, sunt necesare bune intenții, decizii luate în baza unor raționamente corecte și raționamente corecte, făcute în baza unor numere corecte. În absența numerelor corecte, se poate vehicula cu deciziile în numele interesului public, iar asemenea prestidigitații, într-o situație de pandemie, generează moarte.

Comentarii

comentarii